Cântă cucul pe fântână,
Inima-n mine suspină.
Cucu cântă și se duce,
În mine inima-n mine plânge.
Cucule, de unde vii mai,
Drumul meu de tot îl știi.
Și-mi cânți cu atâta foc, mai,
Să n-am pe lume noroc, mai.
Că tot mereu mi-ai cântat, mai,
Singură mai blestemată, mai.
Aș vrea să fiu și eu ca tine
Și să nu mai am pe nimeni.
Să-mi rămână cântecul, mai,
Să-mi mângâie sufletul, mai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și dorință. Naratorul se simte blestemat și își dorește să fie liber de emoții, asemenea cucului care cântă și pleacă. Cântecul devine singura consolare în suferință.