Mi-e dor de-o fântână cu cer curat
Mi-e dor de-un cuvânt nerostit
Mi-e dor s-aud ploaia sub care-am stat
Ascultând glasul ei vrăjit
Mi-e dor de-o tăcere de catifea
Mi-e dor să te știu fericit
Mi-e dor la fereastră de umbra ta
Când alerg ușa-n prag s-o deschid.
*Ref* Vino dragostea mea
Prima și ultima stea
Care te-aprinzi mereu
Tu, Carul Mare al cerului meu
Vino dragostea mea
Marea te așteaptă și ea
Vino să-mi fii mereu
Barca pe valuri a visului meu..
Mi-e dor de-o privire cum nu mai știu
Mi-e dor de un gest fără rost
Să-mi spună și noaptea plecând târziu
Că exiști, că vei fi, c-ai fost..
Mi-e dor de speranța de început
Când florile au lacrimi în zori
Mi-e dor de secunda care-a trecut
Și-am uitat să-ți mai spun că mi-e dor..
*Ref*
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de o persoană iubită și față de momentele frumoase petrecute împreună. Este o chemare nostalgică și plină de afecțiune către persoana dragă, comparată cu elemente esențiale și frumoase ale universului.