Lângă fântână am văzut-o,
Făcându-și mâinile căuș,
Cu părul negru, jucăuș
Și o strigam în gând: iubito!
N-a vrut să-mi spună cum o cheamă
Și m-a privit cu dușmănie.
Aș fi ales-o dintr-o mie
Numai pe ea, de bună seamă.
Mai trec și azi pe la fântână.
S-a măritat iubita mea.
Din pumn și azi apă mai bea
Când vine seara la fântână.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care își amintește cu nostalgie de o iubire pierdută. El o vedea pe fată la fântână și o admira în secret, dar ea s-a măritat cu altcineva. El continuă să viziteze fântâna, amintindu-și de ea.
