Decât mamă mă făceai,
Mai bine un pom sădeai
Făcea poame, nu făcea,
Eram în grădina ta.
Ori două fântâne reci
Între două dealuri seci,
Cine trecea apă bea
Și ție îți mulțumea.
De ți-i dor, mamă, de mine
Nu mai spune-n sat la nime’
Să nu știe lumea-n sat
Peste ce noroc am dat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al cuiva care ar fi preferat să nu se nască, sugerând că ar fi fost mai util și mai fericit ca un element al naturii. Vorbitorul cere mamei să-și păstreze durerea în secret.