Versuri corectate și adnotate
Lui Archibald MacLeish.«.. Cel ce rătăcește, la mijlocul nopții, pe galeriile de piatră,să judece titlul unei frumoase comete;cel ce veghează între două războaie, la puritatea enormelor lentile de cristal;cel ce s-a sculat înaintea zilei să curețe fântânile, și e sfârșitul marilor epidemii;cel ce lăcuiește în largul mării cu fiicele și nurorile sale, și-a fost atâta … Citește mai mult
După ani de exil,m-am întors la casa copilărieiși încă mi-e străină ambianța ei.Mâinile mele au atins copaciicum ai atinge pe cineva care doarmeși am reluat vechi drumuri,de parcă aș fi recuperat un vers uitat,și am văzut, când s-a lăsat seara,fragila lună nouă,care s-a ghemuit în adăpostul întunecatal palmierului cu frunze-nalteprecum pasărea în cuibul ei.Ce noian … Citește mai mult
Lui Archibald MacLeishIPorți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului:Gazda mea, lasă-mi locuința ta de sticlă în nisipuri..Vara de gips își ascute vârful lăncilor în rănile noastre,Aleg un loc flagrant și nul ca osuarul anotimpurilor,și, pe toate țărmurile acestei lumi, spiritul zeului fumegând își … Citește mai mult
Abarbanel, Farias ori Pinedo,Din Spania goniți, ce crunt vegheazăPrin negre persecuții, mai păstreazăCheița unei case din Toledo.Scăpați acuma de nădejdi și lacrimi,Privesc la cheie-n calmă înserare;În bronzul ei un lung trecut tresare,Sclipiri sleite, liniștite patimi.Când ușa-i astăzi praf, ea, instrumentul,Simbol e-al risipirii, urgisita,Aidoma cu cheia de sanctuar.Pe care cineva spre cer zvârlit-a,Când Roma pus-a focul … Citește mai mult
Aici e locul meu, aici e bine.Când nu mai am acasă ce să sper,aici găsesc țărână, apă, cer:aici penații Romei sunt cu mine.Pe-această limbă de pământ și gerspre care valul ca un șarpe vinecitesc pe boltă litere divine,dar îndurare nimănui nu cer.Zadarnic spumegi, veninoasă mare,din valurile-ți negre și amare!Eu stau nebiruit în fața ta.Și mii … Citește mai mult
Cineva străbate cărările insulei Ithacași nu-și amintește de regele său, care a fost la Troiacu mulți ani în urmă;cineva se gândește la pământurile moșteniteși la plugul cel nou și la feciorul săuși poate că e fericit.La capătul lumii, eu, Ulise,am coborât în Hadesși am văzut umbra tebanului Tiresias,care a dezlegat iubirea șerpilor,și umbra lui Hercule,care … Citește mai mult
Când piere luna după munții vineți,câmpia tace, râurile dorm.Și numai voi în șoaptă vă-ntrețineți,păduri adânci cu foșnet uniform.Pământul se-nvelește-n haină sumbră.Pe coasta lui de fum, ca pe-un sicriu,izvoare, licărind adânc în umbră,cu litere-argintate se înscriu.Pădure, plai cu vaste osuare,spre ce tărâm de liniști mă atragi?..Ca veștede coroane mortuarefoșnesc asupra mea stejari și fagi.
Răstoarnă-n brazde numai râme noicei care azi, captivi ai suferinței,nu scurmă până-n măduva ființeiși nu se-ntreabă: Cine suntem noi?.Suntem mistreți fanatici ai credințeisau porci care râmează în gunoi?Mânăm în goană care de eroisau ne proptim în cârja neputinței?.Prea multor fiare-ngăduim să muștedin trupul țării și prea multor muștesă se repeadă-n ochiul nostru-amar..Din lut, din vânt, … Citește mai mult
Copaci ajustați,plante, dăruind faimă unor grădiniși așa de-al lor nume încărcate,atură modelată de mâinile omului,frumoasă ești, dar sufletul tăuîn alte ținuturi este părinte.Rădăcină împlântatăîn străină placentăși memorie întoarsă pe dos,stoluri de papagalinu te vor tulbura vreodatăcu larma lor inocentă,nici pantera nu se va furișaprin flacăra verde a crengilor –închisă în propria-ți însingurare vei sta,când pe … Citește mai mult
Malul oceanului se amestecă cu o zonă montană.Din stânga noastră, vântul de sud suflă și ne înnebunește,genul de vânt care împrăștie oasele din carnea lor.Casa noastră printre pini și roșii.Ferestre mari. Mese maripentru a vă scrie scrisorile pe care le-am scrisacum atât de multe luni, scăpându-leîn spațiul dintre noi, pentru a îl umple.Steaua zorilor, când … Citește mai mult