eternitate - Versuri.pro

George Meniuc - Apus

Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor, / Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăși zarea? … →

Și-ntoarce proza fața-n poezie, / cuvintele se retranscriu punctate, / e-atâta secetă-n eternitate / și-atâta … →

Deși le-ntreci pe toate-n frumusețe, bogăție, / Din țara asta și din orice altă parte, … →

A plecat fără de voie, / Din lumea asta pământească. / Tocmai când era nevoie, … →

Există o Zonă ai cărei Ani / Nu-i Solstițiu ce să-i despartă – / A … →

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire. / Adânc și larg și-nalt, atât cât poate / Atinge … →

Din larg. / Eu urc spre culme… Mi-a rămas în urmă / Noroiul prins în … →

Regrete, / flăcări de rouă uscată, / pe buzele Cuvintelor fără de glas, / topesc … →

Știam, / Că ești floarea destinului meu, / Ce strălucește, / La fereastra iubirii, / … →

Tăceri adânci, / prin venele cărora, / încă se mai scurge, / sângele zbuciumului infernal, … →