Regrete,
flăcări de rouă uscată,
pe buzele Cuvintelor fără de glas,
topesc Zorii fără de sens,
ai unui Timp,
care nu mai este al nostru,
încă de dinainte,
de a fi Dumnezeul unei Lumi,
care pare a ne fi uitat,
Rugăciunea Inimii,
ce și-a oprit Eternitatea Clipei,
din Privirile în care ne-am pierdut,
Nesfârșirea Iubirii,
transformată într-un lac de sudoare,
al unor Dimineți,
care nu ne vor mai aparține,
Niciodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și sentimentul de pierdere a iubirii și a timpului. Vorbește despre un trecut idealizat, acum inaccesibil, și despre o eternitate a clipei pierdută în amintiri.
