elegii - Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Elegii - V

Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic. / Lumea cea veche și … →

Alexandru, și Cezar, și Enric, și Friedrich slăviții, / Știu că mi-ar da bucuros jumătate … →

O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremea / Când, dincolo-n … →

Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito, / În copilăria-ți, și mamei urâtă-i … →

Nu știe nimeni, nici măcar oglinda / că amare lacrimi omenești vărsat-a. / Nu poate … →

Înghețată mesageră a nopții, / te-ai întors limpede la balcoanele / caselor distruse, să luminezi … →

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară / Păsările stau în colivii închise … →

1 – Suferința ulcioarelor fără apă, căzute în surghiunul lucrurilor neînsuflețite. / 2 – Știrea … →

O, pomi ai vieții, o, când iernatici? / Noi nu suntem una, în deplină comuniune. … →

Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi / dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul / m-ar … →