Versuri corectate și adnotate
Nu te căi, o, iubito, că mi te-ai dat așa iute!Crede-mă, nu gândesc josnic, nu gândesc rău despre tine.Deosebirile-s ale lui Amor săgeți; unele zgârieȘi de otravă-nceată inima zace cu anii.Întraripate puternic, cu proaspăt tăiș ascuțite,Altele-n măduvă intră, sângele iute-aprinzându-l,Când, în eroice vremuri, zei și zeițe iubiră,Pofta privirii urma, dorinței urma desfătarea.Crezi tu c-a stat … Citește mai mult
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic.Lumea cea veche și lumea de astăzi mai tare-mi vorbesc.Sfatul, aici, îl urmez, răsfoiesc dar tomuri bătrâne,Cu mâini silitoare, zilnic, cu noi desfătări.Nopțile, însă, Amor cu altfel de lucru mă ține.Pe jumătate savant, de două ori fericit sunt.Și oare eu nu studiez, când gingașa sânului formăContemplu … Citește mai mult
Alexandru, și Cezar, și Enric, și Friedrich slăviții,Știu că mi-ar da bucuros jumătate din slavă,Numai o noapte de-ar fi să le las culcușul acesta;Ei însă, bieții, avan stăpâni-ți sunt de Orcus.Caută dar să te bucuri de caldul tărâm al iubirii,Până ce Lethe nu-ți scaldă piciorul în groaznica-i undă.
O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremeaCând, dincolo-n nord, tulburea zi m-apăsa.Cer neguros și greu se lasă peste creștet,Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,Mut mă pierdeam în adâncul eului meu.Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,Febus, divinul învie forme, culori.Noaptea de stele sclipește, răsună … Citește mai mult
Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.Floarea de vie, nici ea n-are chip și culoare,Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.
Nu știe nimeni, nici măcar oglindacă amare lacrimi omenești vărsat-a.Nu poate bănui că prăznuieșteacele lucruri vrednice de lacrimi:zoritul șir de ani și frumusețeaElenei, deși el n-a văzut-o,și mâna lui Isus pe lemnul cruciisub stăpânirea Romei, și cenușaCartaginei, și în poem persanprivighetoarea, scurta fericire,neliniștea ce stă mereu la pândă,Virgiliu plin de muzică și fildeș,care a cântat … Citește mai mult
Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să parăPăsările stau în colivii închise iarna.Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoareSau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare.Te aștept în fiece seară la fereastră deșirând mărgeleleAșezând cărțile, recitându-mi versurile.Și mă bucur când în curte latră câinii, latră câiniiȘi când vii să stai la mine până … Citește mai mult
1 – Suferința ulcioarelor fără apă, căzute în surghiunul lucrurilor neînsuflețite.2 – Știrea despre asasinarea nopții, părăsită între mărăcini, arcuri sfărmate și tinichele vechi.3 – Sticla care nu s-a spart în cădere și trăiește cu gâtul înfipt în oazele gunoaielor.4 – Pansamentul rupt al unei răni, târât de furnicile de la ora trei după-amiază.5 – … Citește mai mult
O, pomi ai vieții, o, când iernatici?Noi nu suntem una, în deplină comuniune. Nu suntemuniți printr-un acord ca păsările migratoare.Depășiți și zăbavnici, brusc silnicim vântulși ne prăbușim într-o mlaștină nepăsătoare.Noi înțelegem înflorirea și ofilirea ca pe unul și același timp.Și undeva hălăduiesc încă lei, și nu cunosc –atât timp cât maiestuoși sunt – nici o … Citește mai mult
Cine, dacă-aş striga, m-ar auzidintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunulm-ar alipi deodată de inimă: aş pieride străşnicia mai puternicei lui firi. Căci frumosul nu-idecât pragul înspăimântătorului şi-l îndurăm anevoieşi peste măsură, aşa cum e, ne înminunează fiindcă, nepăsător,nu ne-nvredniceşte să ne dea pierzării. Orişicare înger e înspăimântător.Deci mă-nfrânez şi-mi înec într-un suspin întunecatademenitoarea chemare. … Citește mai mult