Johann Wolfgang Von Goethe - Elegii - V
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic. / Lumea cea veche și … →
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic. / Lumea cea veche și … →
Alexandru, și Cezar, și Enric, și Friedrich slăviții, / Știu că mi-ar da bucuros jumătate … →
O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremea / Când, dincolo-n … →
Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito, / În copilăria-ți, și mamei urâtă-i … →
Nu știe nimeni, nici măcar oglinda / că amare lacrimi omenești vărsat-a. / Nu poate … →
Înghețată mesageră a nopții, / te-ai întors limpede la balcoanele / caselor distruse, să luminezi … →
Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară / Păsările stau în colivii închise … →
1 – Suferința ulcioarelor fără apă, căzute în surghiunul lucrurilor neînsuflețite. / 2 – Știrea … →
O, pomi ai vieții, o, când iernatici? / Noi nu suntem una, în deplină comuniune. … →
Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi / dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul / m-ar … →