Versuri corectate și adnotate
Să nu mai fie nici o implorare; nu implorare, ci glas matursă fie natura strigătului tău; în adevăr, tu ai striga preacuratca o pasăre, când suitorul anotimp o înalţă, aproape uitândcă este o vietate mâhnită şi nu numai o inimă singuratică -,pe care-o aruncă-n seninul azurului,în inima cerului. Ca şi pasăreaşi tu ai implora, aşa … Citește mai mult
Smochinule, e-atâta vreme de când preţuiesccum floarea, aproape în întregime, o depăşeşti,şi-n miezul rodului, hotărât timpuriu, la sorocu-i, să lege,fără slavă-ţi îndesi taina neprihănită.Întocmai conductei havuzului, încovoiatele-ţi ramurisucul îl poartă în jos şi spre ‘nalt: iar el, pe jumătate-adormit,se avântă din somn în desfătarea celei mai dulci din îndeplinirile sale.Precum Zeul în lebădă.. Noi însă … Citește mai mult
(ultima formă a proiectului).Nu lăsa soarta să-ți nege copilăria,fidelitatea acestei cerești, inefabile vârste, carece chiar pe captivul pierind în carceră sumbră,încă-l susține, până la capăt. Căci dincolo de timp,ea stăruie-n inima noastră. Chiar și bolnavului,când privirea lui fixă-nțelege că nu-i mai răspunde odaia,și nici un lucru-n jur, căci toate-s bolnave ca el,chinuite de febră, vindecabile … Citește mai mult
De-ar veni în sfârșit ziua când, ieșind din crunta înțelegere,imn de bucurie și slavă să înalț îngerilor ce încuviințează.Nici una din limpezile bătăi ale inimii să nu dea greșpe strunele moi, șovăielnice, saugata să se rupă. Chipul meu înrouratmai strălucitor să mă facă; înflorească-n sfârșit nezăritele lacrimi.O, cât de dragi mi-ați fi atunci, mâhnitelor nopți.Cum … Citește mai mult
De câtă vreme stau, smochinele, privindcum înflorirea-ți nimicești aproape-ntreagă,și cum, nelăudată, pura taină-ți treciîn de timpuriu roditul fruct.Șerpuitoarele tale – ca flautul fântânii – ramuriînduplecă seva: și ea țâșnește din somnnetrezită aproape, în culmea celei mai unice împliniri.Iată – aidoma dumnezeului serii în lebădă… Noi, însă, vai! întârziemcu gloria dezbobocirii lovind înșelațiîn zăbovitul sâmbure al … Citește mai mult
Una este să cânţi iubirea. Alta, vai, să cânţiacel ascuns vinovat Zeu-fluviu al sângelui.Iubitul – pe care ea şi-l recunoaşte de departe – ce ştie elde Domnul-Desfăţului care, adesea, în inima singurătăţii sale,înainte ca fata să vină să-l aline, adesea ca şi cum ea nu ar exista,– ah! şiroind cât de adânc din necunoscut – … Citește mai mult
Stăteam lângă cocoșii dimineții marineLegănat de nisip ca o vietate a valului,Părul mi-l simțeam briză, ochii salineExtazul scobeam-n lutul malului. Treceau valurile, acești monștri de apă,Mă sărutau ușor cu muzicale buzeȘi mă chemau la dans-n care pasăre să-ncapăCând liturgic auzi-voi clopot de meduze. Luând ocheanul noaptea-n săbiiCobora în pânze brodate-n ametisteȘi ochii pironiți la catarge … Citește mai mult
Bun de pus la rană,Rău de pus la zid,Numai eu ştiu tainaFiecărui rid.Numai eu dau seamăPentru cât am fostÎnţelept de singur,Fericit de prost.Am hrănit orgoliiUcigând iubiriŞi-mi asum sentinţaIernii din priviriPentru mulţi paiaţă,La puţini îndemn-M-am purtat cu zeiiŞi fricos şi demnM-am târât pe burtă,Am zburat prin cer,Fără ca vreodatăÎnvoiri să cer.Partea mea cea neagră-Cu noroiul mort-Părţii … Citește mai mult
E ceasul tău,Omule din Chios.Se apropie peste stânciȘi-ți aprinde focul în inimă.Briza de seară coseșteUmbrele pinilor.Ochiul tău este orb.Dar în țipătul pescărușuluiTu vezi marea lucind metalic,Marea cu piele-ntunecată de delfin,Aspra bătaie de vâsle a vântuluiAproape de țărm.Pe cărare în jos,Unde-ntre ciuliniFlutură părul de capră,Se aude țitera cu șapte corziÎn țârâitul sârmelor de telegraf.Încoronat de țigle … Citește mai mult
ELEGIEAl. Macedonski. 1. Stăm unul lângă altulDe parcă am fi străiniPrivind aceeași casăScaldată de lumini. 2. Ca limbile penduleiPrivirea ne-o-ntâlnimDar numai pentru o clipăȘi iar ne-o despărțim. Bridge: Stăm aspri fiecareE frig nu ne vorbimNu punem nicio șoaptăPe foc să ne-ncălzim. Refren: Și cât de mult odatăCât de aprinși vom vreaO vorbă să ne spunemȘi … Citește mai mult