Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau în colivii închise iarna.
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare.
Te aștept în fiece seară la fereastră deșirând mărgelele
Așezând cărțile, recitându-mi versurile.
Și mă bucur când în curte latră câinii, latră câinii
Și când vii să stai la mine până mâine, până mâine.
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când știu că afară ninge și că strada-i albă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și o așteptare plină de dor. Naratorul își așteaptă persoana iubită cu nerăbdare, găsind fericire în lucruri simple precum venirea ei și căldura căminului.