egoism – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu - Ornamentala

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E ca și-o plantă, de monumentală,
Un scump dorit de ambient,
Fragilă, de interior, de-o neglijezi… fatală;
Ți-e dependentă în totalitate, e-un excipient…
N-are niciun habar de întreținere,
Niciun produs nu-ți dă, e un consum;
Se dă-ntr-o floare în 10 ani, spre propria menținere…
Nu are preferințe de stăpân, îi e orişicum.
S-o sprijini vrea mai mult cu ani ce trec,
Spațiu-i devine mic și mai mult vrea!
Pretențiile-i, la resursele ce ai, le-ntrec…
E ornamentala! Poate fi o plantă, sau e EA!.
Și se pretinde fără anotimp, o pururi verde,
Infatuată, ignorând nevoile exterioare
Și moare într-un final lipsită de-ajutor, fără dezmierde;
Crezându-se că-i îndeajuns EA, să facă ornament… doar cu o floare!?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Cultul Impersonalității

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă joc de-un timp și eu de-a v-ați ascunselea
în travestiul snob și, reguli nu respect,
tot mulțumit de mine; un prospect
într-una, chiar de-s circumspect,
ce nicidecum nu mă simt, un hai-hui pe ici, pe colea.
E jocul cel mai practicat, la mare vogă,
de-a fi tot mai puțin reali; ascunzători
creându-ne-n „by self”, cu nimb de impostori
spărgând oglinzile din jur, nevăzători
cu ochii larg deschiși, luând des tupeu de togă.
Tot ne privim pierduți ca translucizii,
ne strângem mâna alene asenzorial,
paralizați în propriul gând, atemporal
la moartea, suferința-aproapelui, cu gând de bal,
fără să-i spunem adevărul, indiferent, perfizii.
Ce-i drept prețuim timp mai mult, suntem avizi
de narcisism; vrem ode zilnice cu jind de înălțare
în orice, ne vrem tribuna de pe Strada Mare,
cu salve-n pas de marș și capu-ntors, sublima adulare,
țelul suprem ce ne-am creat, indestructibili, in divi, zi!
Și suntem trepte bine definite-n scara vieții;
chiar de mărunți în vanitate, vrem discipoli
oricât de mici ar fi, îi vrem așa ridicoli,
doar spate să-ncovoaie, să ne înălțăm pomicoli,
să le luăm roadele, doar noi, descurcăreții.
De când cuvântul ni s-a dat, i-am uitat sensul;
e doar o muzică – de e și asta- un refren
cu ticluiri de înțeles alambicat, doar un antren
de formă, un balsam de adormit, oligofren,
căci scopul este unic, de un timp pur personal, progresul.
Și fiind așa de-nalt, că nu-i nimic mai important
decât „înșine”, nu mai e nicio barieră, nici macaz;
se taie-n sânge-n linii drepte în viitor fără obraz,
că nu se poartă de nu-i gros, pleznește la necaz
și riști să fii un „loser” mult prea personal, un diletant.
De aceea moda-i cultu’ impersonalității;
nevinovat să nu cunoști pe nimeni, toți egali, străini,
doar de avantaje purtători, pornind de la găini,
trecând prin trăgători de sfori, judecători haini,
c-așa se reușește-n viața dinainte, de apoi, a potențialității
magnific ridicată-n rang de tagma, iresponsabilității!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Troc Perdant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A dispărut curajul,
în pervers,
de când nu se mai cere!
În nămoliți în sputa oratorilor,
pierduți în axioma egoismului.
Și cum violența trebuie consumată
ne năpustim bărbăția asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile,
militarismului-
În frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
Nimic nu se pierde,
în Univers,
doar planeta verde.
03. 06. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Box

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne preamărim în violență,
De antici, ce-am rămas, helas,
Niște-anacronici de pripas..
Regn-top etern, de decadență.
Suntem rămași gladiatori
‘n ascuns de suflet, mii de ani,
Vânzându-ne „exist” pe bani..
Umplând arene cu sudori.
La gust de sânge midriatici
Ne ațâțăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Și facem din călăi.. simpatici.
Bătaia-n fals o promovăm,
Jucând instinctul animalic..
Ne bălăcind în haimanalic,
Scrâșnind din dinți, ne elevăm.
Suntem pe veci răi, carnivori,
Ne devorăm tot ce-i aproape;
Din upercut facem o carte..
Plăceri ne facem din orori.
Și nu sportivul poartă vină,
Așa cum sclavul n-avea șansă
De-ales; libertate sau hansă..
Făcând din trup, scop pentru crimă.
Cu greu îmi caut prin elogii
S-aduc ofrande de eroic
-La-nvingător, sau învins stoic-
Torturii, de vâslaşi pirogii.
Ne încântăm de-un rund de box,
Țipând dezlănțuit durerii,
Ce-o facem piedestal plăcerii;
Ne păcălim c-un vechi.. Junk box!

DMC - Un Minut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu te mai văd și nu te simt la fel
Poate că ăsta e scopul tău, dar
Poate că noi nu mai simțim la fel
Pentru că sufletul tău e-atât de murdar.
Ce mai contează ce spui sau ce spun
În ochii tăi rămân tot un nebun
Asta e clar, privește doar
Partea plină rămasă în pahar.
Îmi tremură corpu’ și nu mai am zile
Că timpu’ nu poa’ să te-aducă înapoi
Ce-am avut a fost de vis, dar m-am lăsat învins
Eu nu lupt într-un așa război.
Hai vino, ia-mă de mână
Că sigur împreună trecem peste orice hop
A trecut atâta timp de când nu ne vorbim
Deci timpul, clar, nu e antidot.
Mă uit la Cronos și îl implor, timp
Ca poate timpul mai schimbă ceva
Îmi e dor de tine, îmi e dor de noi
Îmi e atât de dor de mângâierea ta.
Da-mi un minut, nu-ți cer mai mult
Nu vreau să vorbim vreau doar să te sărut
Vreau să te am lângă mine să te știu eu bine
La fel cum era la-nceput.
Ce-mi faci cu sufletul
De ce mi-l iei apoi îl lași
Haide hai spune-mi tu
Mai stai un minut să discutăm
Sau tu pleci oricum
M-ai făcut praf de la-nceput
Acum am rămas scrum
Acum am rămas scrum.
Nici de-aș putea să mai fac o minune
Tot nu te-aș întoarce înapoi
Știu că nu ai veni și nu ar avea sens
Să obosim împreună-n război.
E vina mea, e și vina ta
Că noi am făcut să se-ntâmple așa
Nu mai conta, oricum era, Pa
Se vedea clar că-ntre noi nu mergea.
Ce rost ar mai avea să continuăm
Dacă noi nu luptăm împreună îndeajuns
Ți-am spus să pui umăru’ lângă mine
Dar acum uită-te-n ce hal ne-ai adus.
Ești prea egoistă să mai recunoști
Că mă vezi la fel cum îi vezi pe foști
O gloată de proști, da’ nu sunt ca ei
Eu vreau un minut, tu de ce nu vrei.
Și poate-i okay sau poate că nu
Atunci când ai plecat mi-ai luat sufletu’
Mi-ai luat inima și puterea din mine
Și pe viitor le folosești ca atu.
Sunt praf, sunt cenușă la tine la ușă
Deschide acum că eu vreau să vorbim
Nu te preface că nu mă mai vrei
Pentru că amândoi știm ceea ce simțim.
Ce-mi faci cu sufletul
De ce mi-l iei apoi îl lași
Haide hai spune-mi tu
Mai stai un minut să discutăm
Sau tu pleci oricum
M-ai făcut praf de la-nceput
Acum am rămas scrum
Acum am rămas scrum

Doidec - Milioane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Umblu-n sus și-n jos ca Maica lu’ Hristos,
da’ fără să faci ceva util, ci doar cașu’ gros,
strângi bani vanitos, gen casino-s like a boss,
o arzi mereu dubios, chitros, capo, bai Copos!
disperare mare, foamea-n glandă, demnitate zero,
începi să calci pe compromisuri pentru dinero,
când eu la orice oră oratorez ca Cicero,
old school fără să dorm nopți întregi, nescafe brasero.
compun, pun pe beat creierii încărcați,
de gânduri, „do you feel it? „, lumea-i plină de ratați,
ca tine îngândurați de gându’ cum să producă,
fără muncă s-ajungă, să mai adune ceva la pungă.
respect între oameni, nema’, banii-s crema,
miezu’ și extrema, perfecțiunea sau problema,
dar asta figurează pe figura ta ca eczemă,
ăștia-ți sunt emblema și nu e mare dilemă,
că vrei..
bani, cash, carduri, valize, valori,
toți vor în conturile lor, cel mai mare scor,
oamenii vor saci, plini de verzișori,
ca agricultorii când adună roadele culturilor,
toți fomiști, trag pentru ei, egoiști,
economiști, zi de zi hârtii, xeroxiști,
banii vin și se duc, un fel de excursioniști,
în portofel, în capu’ tau, în tot ce miști.
te întrebi dacă suntem triști? zâmbetele spun,
că sâmbetele încă le petrecem la comun,
cu omu’ bun la suflet și pomu’ copt la bloc,
sau cu omu’ copt la minte și pomu’ bun de foc,
milioane, zerouri, birouri, afaceri ce,
produc lingouri și ăștia ar face orice,
să fructifice, combinații zilnice,
mai urât mirositoare ca niște reacții chimice.

Doddy - Ultimul Tău Show

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Wow.
De ce mereu spui da?
Când mă aștept s-aud no, no, no.
Tre’ să recunosc, nu-s făcut să fiu erou.
De ce mereu spui da, când mă aștept să aud no, no, no.
Hai, fă ce vrei acum, ăsta-i ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
Hai, nu te mai plânge că tu nu ești Bonnie și eu nu sunt Clyde.
M-am săturat să te aud mereu, de parcă sunt vinovat că tu n-ai
Un trai de prințesă și-ți cam vine să-mi zici bye, bye.
Se vede pe fața ta că nu-ți mai vine să mai stai.
Dar undeva în sinea ta, tu știi că nimeni altcineva
Nu va putea să-nlocuiască vreodată persoana mea.
Și da. Ai cam uitat că treaba se face în doi.
Dacă-i așa, atunci hai să dăm timpul puțin înapoi.
Îți mai amintești când vedeai bătrâni ținându-se de mână
Și spuneai c-așa îți dorești să fim și noi doi împreună?
Ai rămas în urmă! Da. Te-ai băgat în turmă! Da.
Ramâi acolo-n p*la mea, că s-ar putea să schimbi ceva.
Wow.
De ce mereu spui da?
Când mă aștept s-aud no, no, no.
Tre’ să recunosc, nu-s făcut să fiu erou.
De ce mereu spui da, când mă aștept să aud no, no, no.
Hai, fă ce vrei acum, ăsta-i ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
Hai, nu te mai plânge că tu nu ești Bonnie și eu nu sunt Clyde.
M-am săturat să te aud mereu, de parcă sunt vinovat că tu n-ai
Un trai de prințesă și-ți cam vine să-mi zici bye, bye.
Se vede pe fața ta că nu-ți mai vine să mai stai.
Oricum, parcă mie deja mi se părea că merit altceva.
Ție deja-ți zbura mintea, numai la banii altora.
Ha, haha, ha, haha, aș râde dacă-ș putea.
Dar știi? Eu n-am firea ta.
Oo, cash, cash, money, money.
Trouble, trouble, money go.
Oo, cash, cash, money, money.
Everybody wanna know.
Ai rămas în urmă! Da. Te-ai băgat în turmă! Da.
Ramâi acolo-n p*la mea, că s-ar putea să schimbi ceva.
Wow.
De ce mereu spui da?
Când mă aștept s-aud no, no, no.
Tre’ să recunosc, nu-s făcut să fiu erou.
De ce mereu spui da, când mă aștept să aud no, no, no.
Hai, fă ce vrei acum, ăsta-i ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.
E, e, ee, ultimul tău show.

DOC - Frica Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ar fi atâtea de spus, mai tati, nu știu cum să-ncep
De mic am luat-o încet, încet în sus și nu e vreun drum pe Jepii
Juma’ de viață așa de high ca din al meu pai sunt nori pe cer
Am făcut tot ce am vrut și când n-am putut, am făcut gât
Acum am un nod în el, mă sperie frica, că n-am avut plăcerea
Sincer să fiu, Yamato striga, eu am preferat tăcerea
Că nu mi-a surâs să fiu doar unul dintre, am vrut să fiu acela.
Strâmtorat de mulți, am trecut printre, am vrut să fiu Magellan
Să calc unde nimeni nu a călcat ca Jean Luc Picard
Da’ ca s-o fac câți bani am spart,
În mod retard îi pun pe card acum
Nu-i mai toc, e mai puțin Doc, e mai mult Vlad acum
Tu fată, piesa cea mai importantă, o să te bag pe album
Căci iată cum deodată viața mea cea libertină
A ajuns dictată, tată, de ce simt pentru maică-ta, pentru tine
Și da mă sperie, vărul viitor, dar îmi prinde bine
Că-s mai ok cu sine, așa temător decât plin de mine.
Egoist e omul de la Eva încoace
Iubește și se dăruiește tot pentru el o face
Simțirea mea vorbește, doar că rațiunea tace
Știu.. Mintea mă minte, dar ce prinde se preface.
Ești frica mea.. egoist sunt eu că nu-s mai mult de-un om
Am o casă, ai venit tu, rămâne să plantez un pom
Ce-ți zic acum rămâne și după ce dorm, ultimul somn
Ca să le spui și a lor, tăi pui de bunicul lor
Ești frica mea..
De ce nu dormi Eva?
Ai treabă?
Stai în picioare?
Te-ai ridicat singură?
Te-ai înecat?

Adam Mickiewicz - Egoism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu-i egoist cel care de oameni se ferește,
Că omul care după semenul său, ca după o pradă, gonește.
Traduceri – Nicolae Mareș
Adam Mickiewicz – Versuri alese

Tudor Arghezi - Mititeii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mititeii.
Iar deasupra tuturora
Va vorbi vreun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine,
Lăudându-se pe el.
Dacă stai să-i mai asculți
Mititeii-s mult prea mulți,
Rostuiți adeseori
Ți-au ajuns și autori.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980