efemeritate – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aiurea-i spus „și-a pierdut viața”,
Ca și cum iar s-ar regăsi
Sau, căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheață.
Sau nu-i, că nu noi o avem,
Cum ea există și ne poartă
‘ntre două stații-n mers la toartă,
Luând iar pe alt’ la recviem!
Și-atunci e EA ce ne-aparține
Sau, noi îi suntem chiriași,
Fără contract de timp? Slujbași,
Neștiind când pleacă, nici când vine!
E un imens bazin de picuri
Topiți din norul unde nasc,
În efemer parcurs.. E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.
E apa-n ciclu, sau nisip
Grăunțe, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate..
Suntem doar cărți de joc.. Cu chip!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Irepetabilul Etern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Imensul în absolut duce lipsă-n măsură
Că nici timp şi nici spaţiu nu îi sunt etalon.
Suntem duşi în neant unicate-n natură..
Clip-odată trăim cum un flash d-un neon.
Tot ce-i viu în trăire e la fel doar odată.
Nu sunt copii de fapte nici de stat.. inerţii.
Fiecare moment e-o secundă plecată
Şi noi naştem doar noi pe ai noştrii copii.
Aventura din timp este film unicat..
Niciun cadru, paiaţe, nu-s aceleaşi mereu;
Ce-i trecut pe vecie-n uitare-i plecat
Precum cal ce nu poate a se-ntoarce-n fuleu.
Repetarea-i himeră, un eres în credinţă..
Fostul nu se reia. Tot ce treci este nou.
Nu contează de-i un bun, de-i un rău, sau de-i fiinţă;
Orice lucru la rându-i în scenariu-i erou.
Amănunt ori detaliu nu-s la fel niciodată
Doar se trec fiecare rând pe rând expiraţi
Şi nici zile ce credem etern, îs doar o.. dată;
Implacabil ne trecem ieri copii, mâine taţi.
Tot misterul de viaţă nu ne batem să-l ştim;
Luăm în lene ştiutul cum doar noi îl cunoaştem..
Încrezători în oglinzi zi de zi ne privim
Bucuroşi revederii.. Am şi uitat cum ne naştem!?.
Ce naivi în păcat!.. De cât suntem în viaţă
Nu dăm merit la clipe, nano-timp neştiut.
Tot ne credem aceeaşi, neschimbata paiaţă,
Bănuind repararea-n viitor.. de trecut.
Dar nimic nu-i la fel -ce-a fost timp şi făcut-
Nici Pământ nu e-n roată identic.. maşină.
Galaxiile, Soare, mai departe se duc;
Molecule-n mixer infinit se combină.
Preţuim oare fulger -ce ne-ndreaptă niciunde-
Existenţe finite ignorând că sfârşesc
Amintiri de prezent ce devin în secunde,
Un trecut cu sens unic.. viitor strămoşesc?.
Suntem plânşi-n colţ de gură, c-un zâmbet priviţii
Din străfundul de negru sau lumina-n început;
Chiar de pururi am fost desemnaţi noi „iubiţii”,
Creatorul renunţă, n-are timp de pierdut!!!.
Trecători voi fotoni de ambiţii nutriţi
Din înaltul de negru unde raza-nceput,
Rugă-ntoarceţi la sfinţi ce-i iubiţi, proslăviţi..
La Divin cereţi credit, de destin neîntrerupt!.
Căci de nu ne schimbăm – componenţi cognitivi-
Să dăm totul odată, cert ştiind nereluarea,
Vom sfârşi incompleţi; muritori inventivi
De fărâme din timp ce-şi aşteaptă plecarea!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Apeal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu stau cu gând decât să te-am în braţe
Când îţi văd tot piciorul gol din fustă;
Aş sări iute cum masculul de lăcustă..
În pulpe fine trupul să-mi înhaţe.
Simt fluturaş în golul din stomac
Şi când vorbeşti n-ascult, doar îţi sorb buze
Şi-s tot întruchipat într-un băţos arac
Ce ţi-aş înfige să te prinzi.. s*x să-ţi amuze.
Îmi fuge ochi pe gâtul fin ca de flamingo
Ce ţi l-aş umple de sărut să te-nfioare
Şi buzunarele mi le-aş goli -câştig de bingo-
Şi te-aş iubi.. oriunde ai o floare!
Sânii-ţi tresar în freamăt de respir
Şi îmi văd capu-n faldul dintre cupe,
Gustând din sfârcul roşu, elixir.
Ah, Doamne, ca sălbaticul te-aş rupe!
Când te-am atins cum fulger m-am aprins
Şi-un tunet ritmic inima a început
Şi pielea mi s-a strâns şi s-a destins
Iar vorbele mi s-au uscat; mi s-au oprit pe gât!
Simt ca un tremur de fantasme-ntr-o ardoare
De-nlănţuire de-un carnal topit lichide..
Aş vrea să strigi că mă vrei tot chiar dacă doare,
Plăcut.. Să nu m-opresc cât farmec nu se-nchide..
.. Căci poate nu se ştie, este doar o dată
Şi nimeni n-o să afle scump mister;
Aşa ca-i vrea-o lungă, s-o faci lată?
Căci dragostea-nfocată e.. efemer!?!

Dimitrie Bolintineanu - Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe malul cel verde ce râul stropește,
Un om după cale puțin s-odihnește,
Visând fericit!
Iar razele zilei cu umbrele serii
Sub ochii-i se luptă în sânul tăcerii
Pe val adormit.
Pe măgură luna se-nalță-atunci plină
Și varsă pe fluviu un val de lumină,
Un brâu lucitor;
Eterul albastru cu stele aurite
Se scaldă prin valuri ușor încrețite
De vântul ușor.
Pe fluviul luciu o barcă s-arată
Cu pup-aurită, cu flori cununată,
Cu văl de satin,
Cu june fecioare ca visuri frumoase
Ce-n viața fugindă se-nclin amoroase
P-al nostru trist sân;
Un om cu cosițe și gene albite,
Cu brațe secate, cu fețe pălite,
Cu coasa de fier,
Apare în barca cu dalbe fecioare
E timpul; iar ele sunt blândele oare
Ce vin și iar pier.
Și barca se duce prin valuri purtată;
Iar grupa de fete de visuri se-mbată,
De viață se-ncânt;
Cosița lor saltă sub aurea dulce
Și flacăra lunii pe brâul lor luce,
Și iată cum cântă:
„Vin’ cu noi, străine june,
Să te-mbeți de răsfățări,
Vin’ pe tinere cunune
De adună desfătări!
Vin’ cu roze de-mpletește
Anii tăi ce fugători,
Pân’ ce timpul nu cosește
Ale vieții tale flori!
Să n-amâi plăcerea dulce!
Timpul este-amăgitor
Ce răpește nu mai duce
Fragedului muritor.
Astăzi toate pentru tine
Jos în lume strălucesc,
Și plăcerile divine
Cu-a ta viață se-mpletesc.
Mâine se vor stinge toate
Ca parfumul serii-n vânt,
Al tău suflet mâine poate
S-o preface în mormânt.
Timpul trece, vin’ mai tare!
Toate câte-n viață plac
Trec cum trece-o sărutare;
Toate lacrime se fac.
Vin-acum la fericire!
Mâine fi-va prea târziu,
Vino până ai simțire,
Până sufletul ţi-e viu!”
Spre barca ce fuge pe fluviu la vale
Străinul îndreaptă cătările sale,
Ce râură dor;
Întinde-a sa mână și sufletu-i bate,
Răpit de dorințe ce viu îl străbate
De vise d-amor;
Dar vasul se duce și-n umbră dispare.
Se stinge cu-ncetul cereasca cântare
Pe râul tăcut.
În darn călătorul s-o urme se-ncearcă
Și râuri de lacrimi ai săi ochi îneacă,
Căci timpu-a trecut.

Ana Blandiana - Trup

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doar aureola
În jurul cuvântului
O aureolă palpabilă, desigur,
Și chiar voluptuoasă,
Dar nu mai puțin inconsistentă,
Nu mai puțin trecătoare;
O aureolă care poate fi biciuită,
Flămânzită, siluită, ucisă
Sau care poate muri pur și simplu
Stingându-se de la sine
După ce și-a făcut datoria,
După ce a luminat ca un semn,
Ca o flacără deasupra comorii.

Ioan Flora - A Treia Situație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Încăpătoare este toamna, ca întotdeauna, de altfel.
Caracterul ei vremelnic
se relevă în propoziții clare.
Extinderea,
în limpezimea ei.
Încăpătoare-i secunda care tremură
între o apă și un ceva.
Care se face auzită de mine,
mirosită de mine.
Pe care o cuprind
cu stările sufletești cu care numesc obiectele,
cu obiectele cu care numesc înțelegerea.
Nu poate fi respinsă ninsoarea pe care o accept.
Ea îmi dă dreptul la mișcare.
Dreptul la reîntoarcere.
Dreptul de a obosi,
de a nu-mi mai oferi decât întâmplări mărunte.
Caracterul ei vremelnic se relevă în propoziții clare.

Giuseppe Ungaretti - Exercițiu de Metrică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te temi de-a-n tine auzi,
Neamăgit, amenințări
Ale roaderii de vierme
Pe Pământ? Leagănul tău, imagine
A mormântului, și-ai crezut, frivol,
Tu, musculiță, flăcării potrivit.
Șocul răbdat te destramă,
Soartă, ia-ți iar Eternul, dacă deja
Grețos, de intestin te plângi
Că e oribil de puțin, leșul tău,
Jos va fi el, din mister afară dat,
Risipit în somn, mârșav deloc, real.

Omar Khayyam - Știu, Căința-Am Jurat și Nu Păcat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Știu, căința-am jurat și nu păcat,
Dar oare fost-am treaz când am jurat?
Și apoi, venind April cu roze,
Virtutea-n trandafiri și-a făcut pat.
Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte

Omar Khayyam - Viața Se Grăbește, Rapidă Caravană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Viața se grăbește, rapidă caravană. / Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa. / Nu mă-ntrista ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Frumos și Efemer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă faci să râd, obraznică făptură,
Așa cum nu credeam c-am să mai râd
În sufletul ascuns de o armură …
Dar nu vreau să te sperii: doar surâd.
Nu ești albastru. El … a fost odată,
Iar de-ai fi fost, nu știu ce-aș fi făcut!
M-aș fi gândit să te alung, dar iată
Că ai venit la mine. Mi-a plăcut!.
Nu știu ce vrei, dar te privesc și-mi place.
Ești un frumos, măi, fluturaș nebun!
Deja mi-e teamă c-ai să pleci! Stângace,
Încerc, la zborul tău, să mă opun,.
Dar nu pot să o fac. Aici, sub cer,
Tot ce-i frumos, e mult prea efemer.