Imensul în absolut duce lipsă-n măsură
Că nici timp şi nici spaţiu nu îi sunt etalon.
Suntem duşi în neant unicate-n natură..
Clip-odată trăim cum un flash d-un neon.
Tot ce-i viu în trăire e la fel doar odată.
Nu sunt copii de fapte nici de stat.. inerţii.
Fiecare moment e-o secundă plecată
Şi noi naştem doar noi pe ai noştrii copii.
Aventura din timp este film unicat..
Niciun cadru, paiaţe, nu-s aceleaşi mereu;
Ce-i trecut pe vecie-n uitare-i plecat
Precum cal ce nu poate a se-ntoarce-n fuleu.
Repetarea-i himeră, un eres în credinţă..
Fostul nu se reia. Tot ce treci este nou.
Nu contează de-i un bun, de-i un rău, sau de-i fiinţă;
Orice lucru la rându-i în scenariu-i erou.
Amănunt ori detaliu nu-s la fel niciodată
Doar se trec fiecare rând pe rând expiraţi
Şi nici zile ce credem etern, îs doar o.. dată;
Implacabil ne trecem ieri copii, mâine taţi.
Tot misterul de viaţă nu ne batem să-l ştim;
Luăm în lene ştiutul cum doar noi îl cunoaştem..
Încrezători în oglinzi zi de zi ne privim
Bucuroşi revederii.. Am şi uitat cum ne naştem!?.
Ce naivi în păcat!.. De cât suntem în viaţă
Nu dăm merit la clipe, nano-timp neştiut.
Tot ne credem aceeaşi, neschimbata paiaţă,
Bănuind repararea-n viitor.. de trecut.
Dar nimic nu-i la fel -ce-a fost timp şi făcut-
Nici Pământ nu e-n roată identic.. maşină.
Galaxiile, Soare, mai departe se duc;
Molecule-n mixer infinit se combină.
Preţuim oare fulger -ce ne-ndreaptă niciunde-
Existenţe finite ignorând că sfârşesc
Amintiri de prezent ce devin în secunde,
Un trecut cu sens unic.. viitor strămoşesc?.
Suntem plânşi-n colţ de gură, c-un zâmbet priviţii
Din străfundul de negru sau lumina-n început;
Chiar de pururi am fost desemnaţi noi „iubiţii”,
Creatorul renunţă, n-are timp de pierdut!!!.
Trecători voi fotoni de ambiţii nutriţi
Din înaltul de negru unde raza-nceput,
Rugă-ntoarceţi la sfinţi ce-i iubiţi, proslăviţi..
La Divin cereţi credit, de destin neîntrerupt!.
Căci de nu ne schimbăm – componenţi cognitivi-
Să dăm totul odată, cert ştiind nereluarea,
Vom sfârşi incompleţi; muritori inventivi
De fărâme din timp ce-şi aşteaptă plecarea!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că fiecare moment este unic și irepetabil, subliniind importanța de a trăi prezentul. Reflecția asupra trecerii timpului și a naturii efemere a existenței umane îndeamnă la prețuirea fiecărei clipe.