Deschid ochii cu teamă
Și privesc în jur
Toate-aud, mă cheamă
Dar parcă n-au contur
Mâna-ntind în față
S-ating gândul tău
Nu-ntâlnesc nimic
A fost doar un… a fost doar un ecou…
Cât aș vrea să lupt
Cât aș vrea să strig
Gândul tău mă cheamă
Și mi se face frig
Îmi repet întruna
E-un ecou, nu vin
Întorc ochii să fug
Întorc ochii să strig
Întorc ochii… dar ochii revin…
Poate că de-aceea vezi poteci prin parcuri
Știi că-n lume sunt mult prea multe garduri
Pe care stă scris mult prea clar și concis
Strict interzis.
Poate că de-aceea te iubesc pe tine
Știu la multă lume asta nu convine
Și nu prea văd bine…
Ce-aveți, ba, cu mine?!…
Alergăm mereu
Pe drumuri nevăzute
Alergăm mereu
Spre ținte neștiute
Căutând mereu
Lumina din vis ce ne-ascunde…
Amintirea unei clipe… ce știm că va veni într-o zi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și căutare într-o lume plină de obstacole și interdicții. Protagonistul se confruntă cu ecouri ale trecutului și aspiră la o lumină viitoare, într-o realitate adesea restrictivă.