Versuri corectate și adnotate
Cu durerile iubiriiVoind sufletu-mi să-l vindec,L-am chemat în somn pe Kama –Kamadeva, zeul indic.El veni, copilul mândru,Călărind pe-un papagal,Având zâmbetul fățarnicPe-a lui buze de coral.Aripi are, iar în tolbă-iEl păstrează, ca săgeți,Numai flori înveninateDe la Gangele măreț.Puse-o floare-atunci în arcu-i,Mă lovi cu ea în piept,Și de-atunci în orice noaptePlâng pe patul meu deștept.Cu săgeata-i otrăvităA … Citește mai mult
Vers 1: Poate că sunt lucrurile pe care le spunPoate ar trebui să gândesc înainte de a vorbiDar am crezut că știu destulePentru a mă cunoaște pe mine și să fac ce e bine pentru mineȘi acești pereți pe care îi clădesc acumTu obișnuiai să-i dărâmiLacrimile pe care le varsTu obișnuiai să le faci să … Citește mai mult
O, fluture deschis pe-o mână moale,Erou de zinc al unei triste farse,Firul din însetarea ta se toarse,Mai crezi în calme clipe muzicale?.Iubind în drum lumina lumii taleFluierând de praful aripilor arse.Roua și mierea arșița le stoarseDin clătinate turnuri vegetale.Mai crezi și-acum când vinele sunt goaleÎn aripile tale inegale?Nepăsător la deal și trist la valeAcelași timp … Citește mai mult
Make me… beautifulMake me… beautifulPerfect soulPerfect mindPerfect faceA perfect… lieMake me… beautifulMake me… beautifulPerfect soulPerfect mindPerfect faceA perfect…Perfect soulPerfect mindPerfect faceA perfect… lieA perfect… lieA perfect… lieA perfect… lie
Reforma e o apă de oameni inventatăpusă-n pocal de aur – ca semenii s-o bea,un fel de apă chioară, iar omul, bând, constatăc-alt om, altă reformă, tot apă chioară dată,de unii către alţii, băută va se vrea.Amicii mei, nu v-agăţaţi de-aceştia niciodată,nici bând a lor soluţii de apă distilată,nici dând crezare celor promise de la … Citește mai mult
La altitudini strașnice de foc,ne cheamă câte-o pasăre măiastră.Îi arde-n plisc o țandără de astră,de parc-a spart luceafărul în cioc.Momiți de strălucirea ei albastră,mulți sângerăm pe stânci din bloc în bloc,și mai puțini, în tragicul noroc,sus ne cuminecăm cu prada noastră.O pogorâm pe lut, sub lacăt, darce slută e minunea în cătușeși ce zdrobiți părem, … Citește mai mult
Și dacă și urechea ta te minteși ochiul tău la fel dacă te-nșealăși-n piept zădărniciilor se scoalăcu fulgere de gușteri pe morminte,și dacă piere-n fum și-n îndoialătot ce zidești și-nalți pe schele sfinteși-i ceață tot ce-ți crește înainteși tot ce lași în urmă umbră goală,cum de culegi din umbră și din ceațăatâta grea și dulce … Citește mai mult
Am găsit-o ieri în prun,Dar – să nu grăbiți ocara! –I-am luat în pripă scara.Ea mă-njură: – „Ești nebun?Pune scara!”– „Dacă-njuri, eu n-o mai pun!”. Mai la urmă pe-un cuvânt;Să se lase sărutatăDe atâtea ori deodatăCâți fustei la scară sunt.SărutatăLăudat fii, tată sfânt!. – „Unsprezece”, spune ea;Eu zic: – „Bine”, pe credință;Doar o fi având … Citește mai mult
SONET.Pe masa neagră roșia tulipăne-ascultă de-o-ntreagă după-amiază,și, surdomută, parcă ne sfideazăcu eleganța-i nestereotipă.Pulverizează mută peste noidin statica-i perfecțiune gravă,fără parfum, o liniște bolnavăca zborul unei păsări cu aripile moi.Stăm față-n față, pofta cu flămândul.Minciuna simt încet cum se-nfiripădin schimbul mut al gândului cu gândul,să facă umbră adevărului de-o clipă,și te implor, pe Eros invocându-l,nu mai … Citește mai mult
Când slova în veșmânt de sărbătoare,Semeață părăsește simțământul,Gândirea-i cumpănește-n drum avântul,Iar inima îi dă aripi să zboare.Cum prinde rădăcina în pământulUdat de ploaia binefăcătoare,La fel dezbobocește ca o floareȘi fapta, când plămada e cuvântul.Dar când acestea toate împreunăPornesc din pervertire și din ură,Cu zornăeli și împroșcări de trombă,Se schimbă adevărul în minciună,Și doar nerușinarea-i e … Citește mai mult