Rădăcini amare,
de Așteptări,
se surpă,
odată cu malurile Speranțelor,
în valurile amenințătoare,
ale fluviilor,
de Sentimente întunecate,
ce sfarmă totul,
în Calea Adevărului,
lăsând Absurdul rece și indiferent,
să ne răstignească Iubirea,
pe lemnul putred,
al scenei pe care ne-am jucat,
până la Ultimul Act,
rolul Statuilor Vivante,
din Piesa Durerii,
atât de aplaudată,
din loja Disperărilor.
Sensul versurilor
The song speaks of bitter roots of expectations collapsing with the shores of hope, swallowed by dark feelings. Love is crucified by the absurd on a rotten stage, marking the end of a painful performance.