Reforma e o apă de oameni inventată
pusă-n pocal de aur – ca semenii s-o bea,
un fel de apă chioară, iar omul, bând, constată
c-alt om, altă reformă, tot apă chioară dată,
de unii către alţii, băută va se vrea.
Amicii mei, nu v-agăţaţi de-aceştia niciodată,
nici bând a lor soluţii de apă distilată,
nici dând crezare celor promise de la om.
Sunt date spre murire
Că-s de la muritor.
Despre contrareformă..
are aceeaşi soartă.
Sensul versurilor
The poem reflects on the deceptive nature of reform, comparing it to a diluted water offered by humans. It warns against placing faith in human solutions, as they are inherently flawed and temporary, destined to perish.