Decay – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Campagna di Roma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din orașul dens, mai cuminte,
ar dormi, visând înalte terme,
duce-n febră drumul de morminte;
și ferești din ultimele ferme.
Îl urmează cu-o privire rea.
Și-n grumaz mereu le simte-așa
când se pierde, nimicind de-o parte
și de alta, până se desparte,
implorând, își urcă-n ceruri, frânt,
golul, și privește-n prejmă iute
să nu-l bată vreo fereastră, poate.
Pe când apeducte-ndepărtate
cheamă, cerurile-i dau tăcute
golul lor în schimb: etern veșmânt.

Eta Boeriu - La Oglindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe umeri pletele-mi curg râu,
șuvițele Gorgonei împletite
cu șerpi, a mele răsucind verzui
la tâmple și pe gâtul ca de sticlă
cuvinte-șerpi, inele gâtuind
lucios tulburătoarele podoabe
ce mă răsfrâng și cele ce pălesc
răsfrântele în sinea mea de pâclă
din creștet lung șuvoi gâlgâietor,
șuvițele Gorgonei mătăsoase,
și ochiul fără noimă împietrind
zulufi, inele, bucle veninoase.

Serghei Esenin - Pe Cine Să Cânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe cine, pe cine să cânt
în jocul cu morți fugiți de pe dric?
Priviți: la femei un al treilea
ochi iese-n buric.
Din pântecul gol se jită ca luna
rotund și flămând.
De mine eu însumi râzând
am scris un poem pentru una.
Dar unde sunt fetele toate
câte ne iau tinerețea vioaie?
De vrei să te-nsori, cântărețe,
cunună-te-n staul c-o oaie.
Ca facla de ceară topește-te-n cântec,
alină-te-n paiele roase din șură.
Octombrie-auriul îți aruncă inele
cu mâini tremurate de salcie sură.
Volumul Moscova cârciumărească

Mircea Ivănescu - Inserare de Amiază

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înfrântă lumina, și obsesiile mele, demult,
răsturnate într-o lume a sunetelor închise
pe ziduri oarbe, la care să stau privind, fără vorbe,
și fără puterea de a le mai urmări sunetele sparte.
Destrămări ale timpului, și care să-mi șerpuiască urât
de sub degete – și chinuitoarea lumină de atunci
acuma însemnând altceva – destrămarea imperială
a timpului când privești o ființă, și se sfărâmă
privirile, și nu mai au continuare.
Și ce mai încerci
să ridici în mâini sunt dare de fum și cu arse
contururi – și cu lumina de calcinare imperială
arzând pe o față, coborându-i în păr – și coborând
pe umerii celor din jur când își întoarce fața cu multă lumină
spre ei.

Charles Baudelaire - Două Surori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Curvia și cu Moartea sunt fete iubitoare,
Bogate-n sănătate, culante-n sărutat,
Al căror pântec vergur, sub hanțele-i murdare,
Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat.
Poetului sinistru, ibovnic fără stare,
Cu ură pe familii, cu trecere în iad,
Mormântul și bordelu-i arată, fiecare,
Străin de remușcare, un căpătâi de pat.
Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde,
Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori,
Plăceri îngrozitoare și blestemați fiori.
Când mă îngropi, Curvie, în brațele-ți imunde?
Spre a-ți sfida rivala, o Moarte, ce aștepți
Să-ți pui chiparoșii negri pe mirții ei infecți?

Ana Blandiana - Viermi Călători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Viermi călători.
Viermi călători, înaripați, pe roate,
Viermi cărora li s-a repartizat
Un cimitir mai nou
Și mai modern;
Valuri de viermi,
Cadavre vechi mutate
În mai ambigua eternitate
A unui secularizat infern:
Valuri de viermi
Migrând în cripte noi,
Viermi călători
Spre ziua de apoi,
În timp ce-n viitorul lac, mai fermi,
Peștii vor învăța să fie viermi.

Ana Blandiana - În Satul În Care Mă-ntorc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În satul în care mă-ntorc.
În satul în care mă-ntorc
Ceasuri cu cuc sfarmă vremea
Și mari bucăți de tăcere
Zac sparte în praful din drum.
Acele se învârt cu hărnicie,
Arătând mereu ceva de neprivit.
Orele au căzut de mult,
Acele aleargă fără sfârșit
Și dezorientat, când și când,
Cucul apare și-anunță
Sfârșitul lumii, cântând.

Alexandru Macedonski - Rondelul Orașului Din Indii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rondelul orașului din Indii.
Spart a fost orașul mare
De a vremei vitregie:
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.
S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare:
Spart a fost orașul mare
De a vremei vitregie.
Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie..
Spart a fost orașul mare.

Ion Caraion - Umbre și Ele Obosite Scaunele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Umbre și ele obosite, scaunele.
Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă.
Absorb lumina fără vlagă obiectele din restul
odăii ca o grotă. E vată sau norul?
Tăcerea, vestea, încetul
mers a fel de fel de obsesii..
Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă.

Ion Caraion - Carusel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Patronul asfaltat și ideal
scoate troile din cal.
Raiul tău de tinichea
murdărise steaua mea.
Se zbătea într-un păhui
dimineața nimănui.
Prin pociumbi și prin stobori –
cobori, drumule, cobori.
Noaptea vine alt cal mort
să se uite-n pașaport.
Ciocârlia îmi trimite
într-un cântec, stalactite.
Și râmă ca vierii-n fântâni
ochii ierbii, acuma bătrâni.