Versuri corectate și adnotate
Am strâns bărbați, de pe planetă-n mine,în trup imens de roci, cum Everestsă am, ca să repar eternele ruineîn case veșnice.. pentru copii ce cresc.Am strâns sudorile bărbaților planetei,să fac din ele lacuri de cristal,deșerturile vieții să irig.. pe-ai secetei,năpăstuiți de sete, să-i încânt în madrigal.Am strâns tot, ce minți au, de la bărbați,căci școlile-s … Citește mai mult
Tu n-ai parfume-mbătătoareSă lase dire-n urma ta,Ci răspândești suava boareA omeniei, – ca o za.Abia simțit, te împresoară.Ochii șăgalnici și serioși,Au strălucire și ardoare,Sunt și senini, sunt și umbroși.Cum te încrezi deplin în oameni,Arzând în freamătul simțirii,Ești, mladă albă între semeni,O-ntruchipare a iubirii.Dă-mi ochii tăi, mușcatei gemeni,Icoană vie-a dăruirii
Fericită mi-e iubirea;Prilejul ce te-a furatNu-l afurisesc: răpireaMult prea mult m-a bucurat.Și, de fapt, răpire-i oare?Liber mi te-ai dăruit,E credința mea cea tare –Eu pe tine te-am răpit.Dragostea, cu voia dată,Îți aduce nalt câștig,Pacea, viața mea bogatăIa-le! Bucuroasă-ți strig.Nu glumi! Nu-i sărăcire!Iubind, nu suntem bogați?Cea mai mare fericireE să stăm îmbrățișați.
Omule, ce urci pe schele mereuCărămizi, de dimineața până seara,Cum aș vrea să-ți port și eu povara,S-o-mpărțim – să nu-ți mai fie greu!..Omule, care-ai bătut la ușa meaGol și flămând și-aproape fără grai,Ia-mi hrana mea și cel din urmă straiȘi bucură-te cât vei mai putea.Omule, care-ai trecut pe lângă minePurtând tăcut dureri ce nu le … Citește mai mult
Dăruiește.Doamne, dăruiește nouă linișteapentru a ne împăca cu ceea ce nu se poate schimba,dă-ne nouă voință pentru a schimba ceea ce se poateși înțelepciune pentru a deosebi una de alta.Din ce în ce, rămân oameni mai puțini care ar puteasă se bucure cu-adevărat de bucuria altora,Dar dacă o iei altfel, îți pare că mereusă descoperi … Citește mai mult
Ce poate să facă o creatură dacă nu,între alte creaturi, să iubească?Să iubească și să uite,să iubească și să rău-iubească,să iubească și să ne-iubească, să iubească?mereu, și de i se tulbură ochii, să iubească?Ce poate, vă întreb, ființa îndrăgostită,singură, în rotația universală, decâtsă se rotească la rândul ei, dar și să iubească?Să iubească ceea ce … Citește mai mult
Țara era a noastră-nainte de-a fi noi ai țării,Era a noastră cu peste-un veac mai înainteCa noi să devenim poporul ei. Era a noastrăÎn Massachusetts și-n Virginia,Dar noi eram ai Angliei, niște supușiStăpâni pe-o glie care încă nu ne stăpânea,Și stăpâniți în schimb de ceea ce nu mai aveam.Ne refuzam ceva ce ne făcea mai … Citește mai mult
Primesc numai ce mâinile tale darnic îmi dau.Nimic mai mult nu cer!Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil, tu ceri toată averea unui suflet!Dacă ţi-a mai rămas vreo floare stingheră pentru mine o voi purta în inimăDe vor fi spini în ea?Am să-i îndur!Da, da, te ştiu eu cerşetor umil, tu ceri toată averea unui … Citește mai mult
Slujirea – fără Speranță –E cea mai duioasă, îmi pare –Neavând nimic s-o susțină –Vreo Restricție – ori Răsplată mai mare –.Avidă e ca de Câștiguri –Avidă – să se vadă-ajungând –Nu-i mai mare Strădanie decât aceeaCe nu știe nici „Până când” –.1863
În vițe roșii strugurii par sănii goiai toamnei, care se dezbracă rând pe rândde foi.Smulge-i tu din trunchiul lor robustși stoarce-i,stoarce-i bulgărilor de pământîn gură – ca să-ți văd mânuțelede dărnicie tremurândși degetele umede de must.