Țara era a noastră-nainte de-a fi noi ai țării,
Era a noastră cu peste-un veac mai înainte
Ca noi să devenim poporul ei. Era a noastră
În Massachusetts și-n Virginia,
Dar noi eram ai Angliei, niște supuși
Stăpâni pe-o glie care încă nu ne stăpânea,
Și stăpâniți în schimb de ceea ce nu mai aveam.
Ne refuzam ceva ce ne făcea mai slabi,
Până-am văzut că-acest ceva eram noi-înșine:
Pe noi ne refuzam pământului ce ne hrănea.
În dăruire ne-am găsit salvarea
Și, câți și cum eram, ne-am dăruit din plin
(Un dar mai scump decât sunt faptele de arme)
Acestei țări ce se-ntindea, vag spre Apus,
Încă lipsită de trecut, de artă, de proporții,
Precum era, precum avea să fie.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de dăruire totală față de țară, văzută ca un act de sacrificiu și afirmare a identității. Vorbește despre transformarea unui popor prin renunțarea la trecut și dedicarea către viitorul unei națiuni în formare.