Omule, ce urci pe schele mereu
Cărămizi, de dimineața până seara,
Cum aș vrea să-ți port și eu povara,
S-o-mpărțim – să nu-ți mai fie greu!..
Omule, care-ai bătut la ușa mea
Gol și flămând și-aproape fără grai,
Ia-mi hrana mea și cel din urmă strai
Și bucură-te cât vei mai putea.
Omule, care-ai trecut pe lângă mine
Purtând tăcut dureri ce nu le spui,
Dacă-ai iubit durerea orişicui,
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a oferi ajutor și compasiune celor aflați în suferință. Vorbitorul își oferă resursele și chiar durerea, într-un act de dăruire totală.