Fericită mi-e iubirea;
Prilejul ce te-a furat
Nu-l afurisesc: răpirea
Mult prea mult m-a bucurat.
Și, de fapt, răpire-i oare?
Liber mi te-ai dăruit,
E credința mea cea tare –
Eu pe tine te-am răpit.
Dragostea, cu voia dată,
Îți aduce nalt câștig,
Pacea, viața mea bogată
Ia-le! Bucuroasă-ți strig.
Nu glumi! Nu-i sărăcire!
Iubind, nu suntem bogați?
Cea mai mare fericire
E să stăm îmbrățișați.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și împlinită, unde dăruirea de sine este văzută ca o sursă de bucurie. Persoana care iubește consideră că a fost ea cea care a "răpit" iubirea, sugerând un act de voință și o credință puternică în legătura lor.