Dăruiește.
Doamne, dăruiește nouă liniștea
pentru a ne împăca cu ceea ce nu se poate schimba,
dă-ne nouă voință pentru a schimba ceea ce se poate
și înțelepciune pentru a deosebi una de alta.
Din ce în ce, rămân oameni mai puțini care ar putea
să se bucure cu-adevărat de bucuria altora,
Dar dacă o iei altfel, îți pare că mereu
să descoperi lucruri bune e ușor, dar să le faci e greu.
Întinzi o mână spre o altă mână punând ceva
Sigur te asiguri dacă se uită cineva ori ba
Spunându-ți numele mândru în gând spre Cel De Sus
În timp ce îți dorești cu mult mai mult decât ai pus.
Dăruiește, spun oamenii bătrâni
Ce au mai multe zeci de ani, decât degete la mâini
Și ei au primit în dar aripi cu care
Din păcate-așa și nimeni nu i-a învățat să zboare.
Alergi o viață pentru a face-o casă doar a ta,
că până la urmă nici să mai apuci să stai în ea.
Privind la toate ca la un vis pur omenesc
La care noi visăm, iar la alții se-mplinesc.
REFREN.
Avem nevoie de liniște pentru a ne împăca
Cu lucrurile care nu suntem în stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, TU dă-ne voință
Și înțelepciune de-a face între ele o diferență!
Iubește-ți aproapele – am învățat demult
Bate și ți se va deschide – ne sună cunoscut
Ne ignorăm neamul, nu ne respectăm frații
Noi pe noi nu ne-nțelegem, dar vrem să ne-nțeleagă alții.
Parcă și luna are mai multe luni decât zâmbete
Și soarele parcă nu mai are aceleași zâmbete,
Ori poate și-un bine dacă-l faci trebuie făcut bine
Din suflet, fără motiv și să nu te vadă nimeni.
E plină lumea de lume, dar nu și de oameni
Vezi, deja nu mai crește, ceea ce semeni
Ai vrea, să faci, și tu, parte din gemeni
Dar practic nu găsești cu cine-ai vrea să semeni.
Trăim vremelnic prin ceea ce din jur primim,
Dar vom trăi veșnic doar prin ceea ce dăruim
Și-ar trebui să ne grăbim, căci viața-i cu împrumut.
Cu cât mai mult puțin rămâne, cu atât puțin e tot mai mult!
REFREN.
Avem nevoie de liniște pentru a ne împăca
Cu lucrurile care nu suntem în stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, TU dă-ne voință
Și înțelepciune de-a face între ele o diferență!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța dăruirii, a găsirii liniștii interioare și a înțelepciunii de a distinge între ceea ce putem schimba și ceea ce trebuie să acceptăm. Subliniază necesitatea de a trăi cu sens și de a oferi celorlalți, deoarece doar prin dăruire putem atinge nemurirea.