Daniel Vişan-Dimitriu – Vis Verde Sub Cerul de Mai

Sunt oameni de paie pe cerul de maiȘi nori de uitări pe o boltă de-opal,Pierduți de culori și purtați pe un valDe apă, și vânt, și țărână de rai.E-albastră cenușa pe cerul de maiȘi zboară pe urme lăsate-n trecutDe trenuri cu șine spre necunoscut,Cu gol în vagoane și iz de serai.Doar noaptea e-aceeași, cu bolta … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Răspunsul Ei

Tu, dragul meu, mi-ai scris și ai riscat,iar eu, citind, îmi dau, acum doar, seamacă amândoi, din timpul de-altădat’,simțim la fel, dar vezi și tu că teamaa fost aceea care, între noi,nu a lăsat iubirea să se-arate.Ți-am scris și eu, dorind ca amândoisă-i facem adevărului dreptate,să nu mai ocolim un lucru clar:noi suntem, împreună, bucurie,și … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Căutări

Îmi caut Muza, caut fără rost,Iubita mea din timpul ce-a fost;Pe site e doar delirium tremens,Găsesc doar Picasso când vreau Rubens.Cuvinte-amestecate-n aliaj..E poezie sau e alt limbaj?Pierdut şi trist mai rătăcesc puţinRugându-mă şi-apoi zicând: amin.În fine, caut, sper, am aşteptăriPrintre atâtea strofe şi cântări.Când, în sfârşit, cu mare încântare,Găsesc o poezie de valoare,Citesc rapid, dar … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul de la Miezul Nopții

E toamnă, e târziu și plouă-ntr-unaPe frunzele-amorțite și pe gânduriCe nu mai pot să zboare, căci fortunaLe-a încuiat în necitite rânduri. Așteaptă-nfrigurate și mai sperăCa lacătul pecetluit de-o vrajăSă ruginească-n trista atmosferăSau să își uite rolul său de mreajă. Și-atunci, când vor putea din nou să zboareSpre zări albastre, calde și senine,Vor căpăta și aripi … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Chemarea Zidurilor în Ruine

Pe lângă zidurile-mbătrânite,Și-a așternut cetatea un covorCe te așteaptă ademenitorSă-i schimbi din visurile vechi, cernite,Să îi aduci, de poți, un vis de dorPe care îl avea când nopți iubiteVeneau cu-atingeri noi, închipuite,Pe care le-ntorcea, netemător.Nu ei, cetății – mie, cel ce suntStăpânul zidurilor în ruineȘi al singurătății ce înfrunt.Nu ea te cheamă – strigătul din … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Tabloul Visului Albastru

Eu te visez dansându-mi în albastru,Tu mă alinți în gânduri de azur,Eu sunt o așteptare, tu un astruCe nerăbdării mele dă contur.Lumina ta e-un murmur printre apeNăscute-n tresărire de penelPe liniștea atingerii de clapeÎn fire din eternul carusel.Și te aștept, și mă aștepți, iar mareaCu vraja din azurul de opal,Învăluie alintul cu visareaȘi-acoperă tabloul cu … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cuvinte În Eter

Se-ntunecase cerul și cernea,Prin aerul de secetă aprins,Răspunsul la o rugă ce-l dureaDe când s-a înălțat și l-a cuprins.Simțea în ea cum ultime puteriAu devenit cuvinte în eterȘi i-au transmis acele mari dureriNăscute-n lumea celor care pier.Știa că-n arșița de peste ziÎși vor întoarce ochii de la elȘi se vor întreba cum vor trăiPe un … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Zbor În Licăr De Comete

Ei au plecat pe drumuri diferite:El – peste valuri pline de apus,Ea – pe cărări ascunse și umbriteDe gânduri care nu i s-au supus.Plutirea lui pe valuri neștiuteDe stelele ce-n boltă surâdeau,L-a dus pe țărmuri noi, necunoscute,În care gândurile se-aprindeau.Zburau spre cer cu licăr de cometeCe-au renunțat să cadă într-un golÎn care-ar stinge ultime regreteȘi-ar … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Suflet Pereche

Oftează, se întoarce şi închide,cu un oftat ce se aude-n noapte,o uşă grea ce-ndată s-ar deschidela şuierul venit din miazănoapte.Îi ştie drumurile şi semnalulcu care îşi anunţă el venireaatunci când, înspre casă, -ndeamnă caluls-alerge, să-şi încheie bejenirea.E-o iarnă grea şi nu mai au proviziicu care să răzbească-n primăvară,în casa lor ascunsă-ntre moliziidin valea ce din … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ecouri

Mă-ndrept către munți cu viteză,Pe drumul ce codri desparte,Ascult muzica mea portugheză,Iar gândul îmi zboară departe.Trecând peste plaiuri golașe,Plutind peste ape de munte,Răzbind prin păduri și făgașe,Și gata orice să înfrunte.Ajung, pe-nserat, la colibă,M-așteaptă ascunsă, tăcută,Iar umbre ce pe-alții-i inhibă,Apar dintr-o lume pierdută.Și poartă un vers, o silabă,Ce par că dansează tangouri.Aștern pe hârtie, în … Citește mai mult