Sonet.
O, dulce-ostrov, de cea mai dulce floare
Porți între nume dragi pe cel mai drag!
Ce amintiri de ore-mbătătoare
Se-nalță la vederea ta din larg.
Ce scene, ce de bucurii secrete,
Ce gânduri, și ce de nădejdi defuncte,
Și ce vedenii ale unei fețe
Ce nu mai, nu mai e pe verdea-ți frunte!
Nu mai e, vai! acest trist nume magic
Preface tot. Tu nu-ncânta-vei mai,
Mai amintirea ta: drept un loc tragic
Socot acum de flori smălțatu-ți plai
Ostrov hyacintin, frumoasa Zante!
Isola d’oro! Fior din Levante!
(Insula de aur! Floare a Răsăritului! în limba italiană).
Tr. Dan Botta
Sensul versurilor
Poezia exprimă nostalgia și tristețea față de o insulă, Zante, care evocă amintiri frumoase, dar și pierderea unei persoane dragi. Locul, odată plin de bucurie, este acum văzut ca un loc tragic, umbrit de absența cuiva.