crang – Versuri.pro

George Topirceanu - Singurătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prin luminișul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.
Copacii goi, în lungă nemișcare,
Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.
Arar ajunge până-aici
O pasăre cu aripile mici,
Și glasul ei răsună în liniște prea tare.
Dar Primăvara, care știe tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur –
Albastru miozot.
Și dintre foi tivite cu argint,
Vor crește ciucuri albi de mărgărint.
Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,
Și-n fiecare noapte culege viorele.
Dar nimănui pe lume nu-i e dat s-o vadă
Cum vine pe cărările din mladă,
Făcând în taină îndelung popas,
Din loc în loc, pe unde-a mai rămas
Zăpadă…

Serghei Esenin - Crângul Drag Pe Limba-i De Mesteacăn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Crângul drag, pe limba-i de mesteacăn,
m-a făcut altminteri să gândesc.
Triști cocori, în carduri lungi când pleacă,
nu regretă că ne părăsesc.
Ce să mai regrete? Doar în viață,
marii treceri îi suntem supuși!
Lanul lângă iaz, pierdut în ceață,
pururea-i visează pe cei duși.
Singur, într-a câmpului tristețe,
vad cocori în nori de borangic..
Nu-mi jelesc pierduta tinerețe,
din ce-a fost, eu nu jelesc nimic.
Și nici floarea vieții scuturată,
și nici anii scurși fără de rost..
La căldura sorbului vreodată
nimeni n-o să-și afle adăpost.
Sorbul n-o să-și mistuie ciorchinii,
n-o să piară al ierbii moale pat..
Cum cad frunze-n poalele grădinii
tristele cuvinte astăzi cad.
Dar din ele vremea de-o să aleagă
dar gramezi ce nu mai folosesc,
spuneți că, vorbindu-mi, un mesteacăn
m-a făcut altminteri să gândesc!

Serghei Esenin - Vatra Mea-n Paragină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vatră-a mea-n paragină,
Meleag parasite.
Iarbă-n tânga coaselor.
Crâng pustiu și schit.
Cinci de toate, izbele
S-au proptit de gard.
Streașinile seara
Spumegă și ard.
Sub stiharul paielor,
Căpriori perechi.
Stropi de soare gâdilă
Mucegaiul vechi.
Bat cu-aripa-n geamuri
Ciorile pe rând
Și-un mălin își flutură
Mânecile-n vânt.
Dar nu-i tot acest cuprins
Doar un basm amar,
Spus de fâșcă seara
Tristului drumar?.

Serghei Esenin - Mi-Am Cioplit O Luntre-n Crâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-am cioplit o luntre-n crâng,
Unde crește mușețelul,
Și-am scăpat din ea inelul
Mândrei mele, în adânc.

Rău e, ca o soacră rea,
Dorul când te pedepsește.
Mi-a furat inelu-un pește
Și cu el dragostea mea.

Nu l-am mai găsit. Pe drum,
Râu-și bătea loc de mine:
”Mândrei tale-i merge bine,
Altu-o strânge-n brațe-acum.”.

Nu mai merg la joc, nici gând:
O să râdă lumea toată.
Cu vâltoarea spumegată
Cununa-mă-voi curând.

Stefan Petică - La Poalele Crângului - Poem În Proză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe iarbă verde, cu capul în mâini, pe gânduri. Visez. Dinaintea mea un cosaș zbârnâie un cântec monoton și un toporaș galben întinde petalele lui lacome de sărutări spre mine.
E lumină în aer, lumină multă și toate celea sclipesc, desfășoară o bogăție orbitoare de culori.
Soarele trimite raze fierbinți care-ți amintesc momente de profundă senzualitate.
Ridic capul.
Un nor cenușiu s-a înfipt în albastrul clasic, adânc al cerului, precum se înfige un cuget rău într-o inimă nevinovată.
Sunt fericit. Senzații dulci mă năvălesc și pare că mă doboară, atât sunt de multe și atât sunt de intense.
Sufletul meu zboară lin spre Dumnezeu, marele Pan, care pe toate le cuprinde și pe toate le simte.
De pe mugurii plini de sevă se desprind sărutări sub îmbrățișarea caldă a razelor de soare, și sărutările zboară prin văzduhul clar și trezesc în minte-mi icoane de dragosti apuse.
Iubirea veche, mare, puternică reînvie în sufletul meu pribeag. În noaptea aceea, ah, cât n-am simțit eu în noaptea aceea!
Sunt fiorii omorâtor de dulci ai iubirii senzuale – iubirea mea era senzuală – e remușcarea neagră, dureroasă – iubirea mea fusese criminală – e lupta între ideal și întrupare – iubirea mea fusese un trist episod din goana după ideal.
Și la poalele crângului, sub razele fierbinți ale soarelui primăverii, renasc sărutările fierbinți și înfiorate din noaptea aceea, senzațiile omorâtor de dulci, privirile lungi și galeșe ale iubitei.
Și visez, visez la poale de crâng.

Maria Banuş - Primăvara-n Crâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu frunze negre, cu flori de soc,
Mă ține primăvara-n loc,
În crângul mic pe care-l știi
Cu dragostile fumurii.
De iarbă crudă și de lut
Mi s-a făcut dor neștiut,
Obrazul la pământ l-am pus
Să-mi amintesc de-un dor apus.
Dar altcum inima-i zvâcnea,
Pământului, sub fața mea,
Îndepărtate țări și ape
Veneau din toate, mai aproape.
Am pus urechea la pământ,
Să prind o pulbere de cânt,
Dar firul mic, ca de vioară,
Un cântec larg mi-l împresoară.
De sub culcate ierburi, iată,
Dă zvon țărâna zbuciumată,
Tovarăși mulți, în marșuri grele,
Din țări cu scrâșnet de zăbrele.
……………………
Cu fața-n iarbă, la pământ,
Mă ține crângul fremătând,
Nu crângul mic, pe care-l știi
Unde-așteptam demult să-mi vii,.
Ci crângul tot unde ne-ncape
Și dor, și pasăre, și ape,
Nu primăvara ta și-a mea,
Mai firavă ca lacrima,.
Ci cântul larg ce ne-nfășoară
Plapânda strună de vioară,
Ci hora soarelui și-a lunii
Cu toată primăvara lumii.

Magda Isanos - În Crâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În crângul plin de-a primăverii udă
podoabă verde și lumină crudă,
m-am dus să văd șopârle și gândaci
și să vorbesc cu tinerii copaci.
Lira mi-am prins-o-n ramul înflorit
al măcieșului ce-am întâlnit.
Bondari de aur s-au suit pe strune
și paseri începură să s-adune.
Hulubi sălbateci se roteau pe sus.
„Surorile mele, le-am spus,
nu vă temeți, nu-i laț, nici capcană;
e-o scornitură-omenească și vană..”.
Atunci pitulicile se bucurară.
„Vrei să-ți cântăm eterna primăvară?”
„Vreau, paseri bune,
care n-aveți brațe, nici strune.”

Mihai Codreanu - Prier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cântă privighetoarea-n crâng. Seninul
Din luna liliacilor în floare
Vibra de trilurile-ncântătoare
În care pasărea-și topea suspinul.
Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinul
Părintelui suprem, slăvitul Soare.
Și-n goluri largi, Diana călătoare
Plutea așa de albă cum e crinul.
Pe undeva, din văi, porni deodată
O melodie-atâta de curată,
De parcă-un înger dorul sta să-și spună.
Părea că-s armonii din Prier smulte –
Pe când în crângul poleit de lună,
Tăcu privighetoarea să le-asculte.

Constantin Enceanu - Vântuleț de Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vântuleț de primăvară
Ai venit iară să-mi spui
Că mă cheamă-n vale crângul
Să-i fac leagăn dorului.

Vino să auzi măi frate
Cum șoptesc izvoarele
Cum prin lunca înverzită
Se-ntrec cântătoarele.

Am să pun șaua pe murgu’
Și-oi porni către zăvoi
C-a trecut atâta vreme
De când n-am fost pe la voi.

Mult ți-am dus dorul pădure
Iarna toată m-am gândit
Ce frumos era pe vale
Cu mândruța la iubit.

Tu-mi dădeai frunzele tale
Să ne fie așternut
Cu lăstarii mă-nveleai
Pe mândra să mi-o sărut.

Că tot mă gândesc pădure
N-ar fi rău să fii așa
Să rămâi verde tot timpul
Eu cu mândra tinerea.

Johann Wolfgang Von Goethe - Născut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Născut, pus anume-a
Privi și vedea,
Din turn treier lumea,
Mă bucur de ea,
Mă uit în albastru,
În preajmă disting
Și lună, și astru,
Și ciută, și crâng.
Văd astfel de-a rându-mi
Podoaba din veac;
Și toate plăcându-mi
Eu însămi mă plac.
Tu, ochi preaferice!
Ce-ai strâns, ca prinos,
A fost, orice-ai zice,
Atât de frumos!