Vântuleț de primăvară
Ai venit iară să-mi spui
Că mă cheamă-n vale crângul
Să-i fac leagăn dorului.
Vino să auzi măi frate
Cum șoptesc izvoarele
Cum prin lunca înverzită
Se-ntrec cântătoarele.
Am să pun șaua pe murgu’
Și-oi porni către zăvoi
C-a trecut atâta vreme
De când n-am fost pe la voi.
Mult ți-am dus dorul pădure
Iarna toată m-am gândit
Ce frumos era pe vale
Cu mândruța la iubit.
Tu-mi dădeai frunzele tale
Să ne fie așternut
Cu lăstarii mă-nveleai
Pe mândra să mi-o sărut.
Că tot mă gândesc pădure
N-ar fi rău să fii așa
Să rămâi verde tot timpul
Eu cu mândra tinerea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de primăvară, de natură și de iubire. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele petrecute în natură alături de persoana iubită și își dorește ca acele clipe să revină.