Ion Caraion – Cota 117
A-nțepenit c-un șold zdrelit… Dar cât astat așa, nu știe… Simte cald în spate,nu-i pare rău, din tot, decât atâta:că la apel, în seara asta, o să lipsească poate…În pieptul brun, el rumegă tristețecu glomotog de sânge sau tutun,când vrea să meargă-l trage – căpcăun –pământu-n jos, dușman pe tinerețe.Prin sânul rupt îi curge că … Citește mai mult