Orion.
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la Capricorn
Atât de pură și elegantă fregata,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fin.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
Și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
Înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
Și toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Asa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.
Sensul versurilor
Piesa descrie întoarcerea toamnei, personificată ca o corabie cerească, Orion. Metafora centrală este călătoria eternă a constelației Orion, sugerând un ciclu nesfârșit și o frumusețe melancolică.