Pribegi, veniți din altă țară,
Doi muzicanți bătrâni, cu plete
Cerșetoreau, cântând pe stradă
Din clarinete.
O fată îmbrăcată-n zdrențe
Îi însoțea dintr-o chitară,
Atât de galbenă și slabă,
Părea de ceară.
Și câinii îi lătrau… și vântul…
Le răspundea cu lungi ecouri;
Un cârd de corbi țipa iernatic
Pierduți prin nouri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă tristă de iarnă, cu muzicanți săraci cântând pe străzi, însoțiți de o fată bolnavă. Imaginea este completată de câini care latră și corbi care țipă, accentuând atmosfera sumbră și melancolică.