În fiecare zi în care plânge,
omul își rupe din suflet câte-o fâșie de sânge, dar
oare când va rămâne el fără de sânge?
Și cum și ce s-ar mai putea rupe, după sânge?
Oare ce trebuie să facă sau nu facă, să îl repare?
Căci sufletul, deși nemuritor, nu este totuși Prometeu!
Sensul versurilor
Piesa explorează suferința umană și condiția fragilă a sufletului, chiar dacă acesta este nemuritor. Se pune întrebarea limitelor durerii și a posibilității de vindecare.