Vai de pomul care crește
la margine de livadă:
cine trece știu că-l pradă
și de freamăt și de roadă.
Vai și de copacul care
crește-n marginea pădurii:
zi și noapte-l amenință
plumbul rece al securii.
Of, că marginile-s grele
și-ncep iară să mă doară.
Vai de omul ce trăiește
la o margine de țară.
Grea securea. Ca securea.
Cade, taie. Bietul, omul!
Tot venitul de aiurea
stăpânește, vede Domnul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și vulnerabilitatea celor care trăiesc la margine, fie geografică, fie socială. Metaforele pomului și copacului subliniază fragilitatea și amenințările constante la care sunt expuși cei marginalizați.