Pășeam agale-n iulie de foc
Cu soarele-n explozie de-atom
Și mă gândeam ce mic sunt deși-s om..
Mai mic decât un câine hârjonind de joc.
Cu creierul fierbinte de-amintiri
Găseam că sunt total în handicap
Uitat pe-aici de lume de nu-ncap
De semeni încântați în preamăriri.
Căci limba nu-mi servește la nimic
Chiar de vorbesc, căci nimeni nu ascultă..
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul ce mi-l cer devine mic?.
Nici nu mai pot să-mi stăpânesc în piept
Dorințele nebune câștigate
Ce-am învățat mulți ani când făceam carte
Și mulți apoi gândindu-mă deștept..
.. Ce poate sunt c-am trecut milioane
De întâmplări ce tot planificam
Și niciodată țel nu reușeam
Ci un produs a sute de persoane.
Nu știu de fel cum leul din savană
E programat mai bine decât mine
Să fie rege de când timpul ține?..
Și timp nu irosește de pomană!.
Nu sunt nici cum furnica fără creier;
Ea poate face totul fără minte.
Ce știința-mi povestește?.. Se dezminte!
Nici ca să cânt nu știu precum un greier!.
N-am nici talent sau poate n-am curajul
Cuvântul ac să-l fac când mă susțin
Cum scorpionul varsă prin venin
Dorința de-a învinge, nu sclavajul!.
Abil ca șarpele -să pot să mă strecor
Prin apă să înot ca prin nisip –
Nu-s efilat iar membre de-am primit
Târâș mă mișc.. nici pom nu urc ușor.
Și chiar cu sticle de-mi dublez vederea
Și aripi de metal mă poartă-n zbor,
Nu pot plana-n picaj precum cocor..
Ades culeg doar chinul nu plăcerea.
Și chiar muncind nebun până a piere
Ca să adun rezerve, să fiu bine,
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine,
Tot nu aș umple Univers de miere.
Iar dac-aș fi Chanel, Armani.. toți
Cu averi imense și laboratoare,
N-am cum s-ating esențele de floare
De la magnolii ori tulipa de doi coți.
Chiar galaxie în buchet de-aș face dar
Eu dragoste nu pot să răspândesc
Așa cum Panda -simbol chinezesc-
Inimi înmoaie-n spectrul planetar.
Atunci ce sunt, de ce susțin că-s primul?
Căci nu pot depăși nici un, nici unde?!
.. Doar mintea-mi caldă din străfund răspunde;
„- Ai sufletul ce l-ai primit în dar, el e divinul! „
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de inadecvare și incapacitatea de a atinge potențialul maxim, comparându-se cu diverse elemente ale naturii și realizări umane. În final, găsește consolare în ideea că sufletul este darul divin care îl definește.