Cu grația unor făpturi visate
trec cerbii. Poteca lor bătucită
e plină de brusturi și ambuscade.
Un început de Martie se-anunță
în vârful plopilor, dreaptă răsplată
pentru sticleți și rândunele. Anotimpul
deschide o incredibilă poartă
spre fapte mari. Dar organele lumii
își trădează zi de zi neputința:
întâmplări care compromit ivirea
clipei necesare. Întotdeauna
eu, unul, am fost suspicios. Norii
mi-au raportat isprăvile-nserării.
Acum sunt sigur: luna uneltește.
Sensul versurilor
Piesa descrie o contemplare asupra naturii și a trecerii timpului, marcată de un sentiment de suspiciune și de conștientizarea imperfecțiunilor lumii. Natura este personificată, iar evenimentele cosmice sunt văzute ca potențial amenințătoare.