Liniște, liniște..
Trec cerbii prin ariniște..
Ce zână le așterne oare
miraj de lună pe cărare?..
Auzi-i cum pășesc pe prund
spre râul cu argint în fund..
Frumoasa mea cu gene lungi
pășește lin, să nu-i alungi..
E-atâta feerie-n văi
și-atâta dor în ochii tăi:.
Și mi te duci așa curând
norocule duios și blând..
.. Poveste din ariniște,
azi zbucium vreau, nu liniște..
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă idilică, populată de elemente ale naturii și o prezență feminină misterioasă. Naratorul exprimă un sentiment de dor și melancolie față de efemeritatea acestui moment, dorind o schimbare de la liniștea contemplativă la un zbucium interior.