Apele șușotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi ați sărit spațiul milenar,
Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.
Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,
Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!
Și dacă aș fi avut ochii lor, deodată la ce aș spera?.
din grupajul „Lascaux” (II).
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra legăturii dintre natură, trecut și aspirațiile umane. Vorbitorul își exprimă dorința de a înțelege pasiunea și viziunea celor care au interacționat cu natura în trecut, similar cu artiștii din Lascaux.