René Char - 141
Contra-teroarea e vâlceaua pe care ceața o umple cu-ncetul, / e foșnetul trecător al frunzelor … →
Contra-teroarea e vâlceaua pe care ceața o umple cu-ncetul, / e foșnetul trecător al frunzelor … →
Foarfece, nu tăia chipul ei, / unic în memoria ce se destramă, / nu face … →
În marea ca o cupă vastă plină cu-argint viu / se-oglindește tabla cerului zincată; / … →
Între castane ce bufnesc / și-un geamăt de torent / ce sunetu-și unesc / inima … →
Adesea, mult înainte / sufletul – pasăre zboară; / un cer mai înalt, mai fierbinte … →
De câte ori nu te-am așteptat la gară / În frig, în ceață. Mă plimbam … →
Într-o pită / Mierla cântă, / În miezul ei. / Afară cântecul nu răzbate. / … →
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă… / Nu mai cunoaștem drumul către casă. / … →
Între pădure și sat / O ceață grea s-a lăsat, / Soarele cât e de … →
Ascunsă, oh, ascunsă / în ceață mare / casa în care trăim, / sub roca … →