Între pădure și sat
O ceață grea s-a lăsat,
Soarele cât e de mare
Nicio putere nu are
Că norii l-au astupat
Și-afară s-a-ntunecat.
E noapte și lumea doarme,
Dar cu mine ce-o fi oare
De nu mă ia somnu-n țoale?
Nu mă mai ia somnu-n sat,
Cu gândurile mă-mpart
Ca peștele pe uscat,
Nu-mi mai găsesc liniștea
Până nu vine mama.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de neliniște și insomnie într-o noapte cețoasă, undeva între pădure și sat. Persoana simte o lipsă profundă și găsește alinare doar în gândul mamei.