Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă…
Nu mai cunoaștem drumul către casă.
Suntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?.
Sub talpă n-avem nici un drum.. plutim..
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?.
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?.
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare!.
Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă.. deasă.. deasă..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și dezorientare al unor copii morți, incapabili să găsească drumul spre casă și cuprinși de teamă și singurătate. Ceața simbolizează confuzia și imposibilitatea de a găsi o cale de ieșire din această stare.