De câte ori nu te-am așteptat la gară
În frig, în ceață. Mă plimbam
Tușind ușor, cumpărând ziare de nenumit,
Fumând Giuba suprimate apoi de ministrul
tutunurilor, neghiobul!
Poate un tren greșit, un dublet sau o
Sustragere. Scrutam cărucioarele
Hamalilor de nu cumva e-n ele
Bagajul tău, și tu în spate, în întârziere.
Apăreai apoi, ultima. E o amintire
Printre atâtea altele. În somn mă urmărește.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei așteptări îndelungate și pline de incertitudine a unei persoane dragi, într-un cadru sumbru și melancolic. Sentimentul de nostalgie și regret persistă, amintirea revenind obsesiv în somn.