Versuri corectate și adnotate
Stau și-ascult privighetoareaCe-mi cântă în toată seara,Cântă și mai cere pește,Puișorii îi hrănește.Într-o zi un om străinȘi cu sufletul hainO luat-o de lângă puiCa să-i cânte numai lui.Plângeau puii după ea,Plângea și inima mea,Că frumosul jertfă cereCând ești mic și n-ai putere.Cântă-ți cântul, cântăreață,Tot cu lacrima pe față,Tot de dorul c-ai să zboriSă ajungi la … Citește mai mult
Constantine, Constantine,Mă mir și mă uit la tine!Toată noaptea prin pădure,Plin de rouă, vai de mineȘi dacă mă uit mai bine,Constantine, Constantine,Neagră-i cămașa pe tine!Și dacă mă uit mai bine,Constantine, Constantine,Neagră-i cămașa pe tine!.La la la la la la la la.Marioara, Marioara,Ia-o tale de mi-o spalăCu parfum de tămâioarăS-o usuci în sân diseară!Și pentru atâta … Citește mai mult
Țara mea tunsă chilug,sora mea de detenție și singurătate,trage octombrie la cântarși hainele mele parmiriștile tale vărgate.Cu varul stins al feței chinuitespoiră magaziile. Golaniidin craniul tău fac zaruri măsluite.Ce-am pierdut? Doar anii, numai anii..O, sfâșiat de sud,mâncat de nordși digerat până-n străbuni de pustăo să dispar ridicol ca un lordsub fustele țigăncilor, sub fustă..Erou, ba … Citește mai mult
Robind-o-n lanțuri după lupta-ndelungată,semeț ai poruncit de aur coliviasă-i fie și-ai știut că-n suflet niciodatămai fără margini n-o să-ți crească bucuria.Privind prizoniera pasăre măiastră,ai deslușit cum în privirea ei umilă,sfidându-te, străbate-o flacără albastrăși-atunci, cu ghiarele-i, te prinde-atâta milă.că-n generos elan îți crește răsuflareași hotărârea ta-i definitivă:îi dăruiești cu simpla-ți bunătate zarea,s-o-ncerce iar măiastra pasăre captivă.Dar … Citește mai mult
Zebra, calul din tenebre,Saltă, ochiul și-l închide,Sună, sună din vertebre,Când nechează parcă râde.Din grajd iese-n BarbariaSă-nghită toată preeriaȘi vrăjită ierbăria;Dar din temniță pe pieleI-au rămas dungi de zăbrele.
De lăudat cu el – ne lăudăm.De proclamat rege – îl proclamăm.Dar îl ținem după gratii de fier.Și-l hrănim cu cadavre de cai.Iar el se uită mustrător la noiVisând, melancolic, Sahara.
Albastru sunt, în ferma cenușie,Și, pentru asta, bun de abator.În cușcă de metal ținut, vai mie,Nu-s împăcat că trebuie să mor.M-aș jupui de viu, să scap de-aceastăNoblețe grea. Aș năpârli pe loc.Dar albăstriul meu, ca o năpastăTriumfă-n blana mea fără noroc.Năpraznic urlu și mă iau la trântăCu cerul, trâmbițând spre stele reci,Ca să implor ori … Citește mai mult
Cu unele femei se întâmplă ceea ce se întâmplă cu valurile mării. Avântându-se cu toată tinerețea lor, ele trec peste o stâncă prea ridicată pentru reîntoarcere. Din clipa aceea, băltoaca va zace acolo, captivă, cu străfulgerări de frumusețe, datorită cristalelor de sare pe care le conține și care, încetul cu încetul, îi înlocuiesc făptura vie.
Dincolo de Dnistru pe mal,Vin repezi cazacii ca vântul;E galben de groază pământulȘi geme și zăngăte-n zare,De vuiet de careDe chiu și de tropot de cal. Hatmanul în cortul rotundAșteaptă pe-oștenii cu pradă.Iar aurul curge grămadă,Și galben și roșu ca luna,Iar cortul întrunaSe face mai strâmt și mai scund. Cu zâmbet hatmanul voiosPe umeri oștenii … Citește mai mult
E doar o zi în care lucrurile decurg normal,Mă-mbrac și plec direct spre studio,Dar mi se pare ceva ciudat și nu-nțeleg,Parcă ăsta nu-i drumul pe care vreau să merg.Am început să transpir și mi se face caldȘi mă simt foarte ciudat, parcă ard.Culorile devin asemănătoare,Da’ stau și mă întreb de la ce-o fi oare.Mă simt … Citește mai mult