O, iubire, ce cojile noastre
le-ai spart și le-ai zvârlit, scutul nostru,
de vreme rea și bruna rugină a anilor!
O, chinuri, ce iubirea noastră au zdrobit-o,
focul ei umed în simțitoarele-i mădulare!
Afumată, în fum risipindu-se, cade flacăra-n sine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și deziluzia provocate de pierderea iubirii. Metaforic, descrie cum iubirea, odată un scut, a fost distrusă de chinuri, lăsând doar cenușă și amintiri.