camp – Versuri.pro

Dinu Flamand - Ovăzul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce tot afirmă lângă drum ovăzul
cu da și da lin aplecându-și spice
și mustăcind prin fața mea când trec?
Se vălurește pus pe temenele
cu da și da și da și da și da
ironizând ce gânduri biete treier.
Lingușitor al vântului, prin coamă
mâna zeiței pare că-l răsfață;
să fie Ceres sau e însăși Parca,
ivită-n drumul meu cu un paner
de ghemuri și de ațe încâlcite?
Perfidă comedie a naturii,
fie că-ntreb: „ales-am bine drumul?”
sau de gândesc: „să mă fi rătăcit?”
el tot balans de da și da și da.
Și Parca trage sforile de aer
să nici nu simți când va țâșni din lan
o dropie de aur către soare,
sau sufletul, atunci aflând răspunsul.

Dimitrie Ciurezu - Dincolo De Margini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lumina a lovit în crengi și-n case
Și satul s-a uitat năuc pe câmp.
Parcă strigă cineva-n răstimp
Dincolo de margini luminoase?
Au ieșit copii și iezi, și oi,
Și pluguri pe cobile și plugari.
Și satul își face în soare ochii mari
Să urmărească turmele de boi!
Unde-or fi, pe unde au pierit
Atât de mici, atât de trecători?
Și ochii lui sunt iezere de flori
În largul luminat de răsărit.
Ascultă tremurând în prag de case,
Vremea care trece peste câmp.
Parcă umblă cineva-n răstimp
Dincolo de margini luminoase?

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Spun Oamenii Că Tu cu Sfântu-Petru Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de țară
Doi bieți moșnegi mărunți, cu traiste la subțioară,
Porniți domol, la drum, prin lumea toată.
V-ați potolit dogoarea-n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni de la noi —
Ați odihnit la umbră, cu mierlele-n zăvoi,
Și-ați pirotit cu noaptea și basmele la stâni.
Vroiați să știți, din rânduirea voastră
Ce s-a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
Iar Jiu-și poartă unda-n veac, albastră.
Și-ați întâlnit un om cu plugu-n câmp
Și v-a-mpărțit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.
Și lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Și n-a știut c-a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă și-a plecat….
Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Și-acum coboară Jiul către șes,
Iar eu Te-aștept, cântând, cu plugu-n mers,
Să-ți văd pe câmp nălbirea de picoare.
Și rodul meu să-l plec credinței Tale
Cu sufletu-mi, c-o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Și Te-ai pierdut prin țară, cu apele la vale.

Lucian Blaga - Cântecul Spicelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Spicele-n lanuri de dor se-nfioară, de moarte
când secera lunii pe boltă apare.
Ca fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.
O vorbă-și trec spicele, fete-n văpaie:
secera lunii e numai lumină –
cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?
Aceasta-i tristețea cea mare a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pământului
li s-a menit să apună.

Kabir - Norii Se Îndesesc Pe Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Norii se îndesesc pe cer! O, ascultă glasul adânc
cu care mugesc.
Ploaia vine de la răsărit cu
murmurul ei monoton.
Ai grijă de haturile și de răzoarele câmpurilor
tale, să nu cumva să le potopească ploaia.
Pregătește țărâna eliberării, lasă ramele iubirii
și ale renunțării să se ude de tot
în ploaia aceasta.
Țăranul chibzuit e cel care-și va strânge bucatele;
el își va umple amândouă vasele și-i va hrăni
deopotrivă pe înțelepți și pe sfinți.

Giuseppe Ungaretti - Tihna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strugurii sunt copți, arat e câmpul,
Muntele se desprinde de nori.
Pe oglinzile prăfuite ale verii
Căzută e umbra,
Printre degetele nesigure
Lumina lor e clară,
Și de departe.
Cu rândunelele fuge
Sfâșierea de pe urmă.

Ofelia Florica Harangus - De-Ar Veni Luna Lui Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-ar veni luna lui mai să mă plimb din plai în plai
Să colind potecile, dealurile, văile
De-ar mândrul florar să văd codrul verde iar
Colțele-n soare crescând, cucul să-l aud cântând
În mijlocul florilor și-n murmur de izvor
Să urc cu pași ușurei la turma de mielușei
Și dacă oi fi obosit pe pajiște să mă întind
Așternând din flori un pat pe câmpul reavăn și cald
Și dacă oi fi obosit pe pajiște să mă întind
Așternând din flori un pat pe câmpul reavăn și cald

Omar Khayyam - Macul Are Culoarea Sângelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Macul are culoarea sângelui / Vărsat pe câmp de-un împărat uitat / Iar albăstreaua – ... →

Ducu Berti - Dacă-i Vrea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

N-ai vrea să vezi pădurea cum freamătă și nici
N-ai vrea s-aducem câmpul cu-n braț de flori aici
Să nu mai stăm zadarnic tristețe lângă geam
Când ne-ar fi drag sub cerul adânc ca un ocean.
Și-n loc să fim pe câmpul adevărat străin
Dac-am deschide toate ferestrele puțin
Noi am putea iubito văzând copacii stinși
Că nimeni nu se-ntreabă de ce răsari aci.
Și am învățat pe nume atât de mult flori
Că am rămâne-n urmă cu mii de cărți datori
Și ne-am simți de-odată cu mine calzi și goi
Mai mult, nu ne-am întoarce privirile-napoi.
Sau am putea să facem cu degetele drum
Când am avea atâtea de învățat acum
Și-am fi-nțeles ce-i câmpul întins și neumblat.
În loc să stăm la geamuri cu mâinile sub cap.
N-ai vrea să știm iubito și noi de câte ori
Pe unde trec poeții răsar în urmă flori
N-ai vrea să vezi pădurea cum freamătă și nici
N-ai vrea s-aducem câmpul cu-n braț de flori aici
N-ai vrea să vezi pădurea cum freamătă și nici
N-ai vrea s-aducem câmpul cu-n braț de flori aici

Dimitrie Anghel - Floarea Soarelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dă-n sânge lăurusca pală și cârtița-și face mormântul,
S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărâna din moșunoaie,
O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaie
Podoaba razelor apuse, încetinel, când bate vântul.
Și s-a făcut parcă-ntuneric cu cea mai de pe urmă rază,
Ce s-a desprins lucind în aer, din nimbul palid de lumină!
De-ajuns i-o candelă-ntr-un templu și-i de ajuns într-o grădină
O floare ca să-nveselească un suflet singur ce visează.
Căci vezi, în ea lucea lumina întâi când păsările cântă,
Și iarăși, ca un frate dulce, când da-n apus, mâhnitul soare
Tot ei îi trimetea pe gânduri cea mai din urmă sărutare,
De tremura în umbră preajma ca-n jurul unui cap de sfântă.
De-acum, ca peste-un câmp de moarte, o să răsară jalnici zorii,
Frumos era cuibul de aur și dulce galbena-i văpaie..
– Ce greu trebui să fie somnul sub țărâna din moșunoaie!
Cuceritoare umbra crește ca-n amurgitul unei glorii.