De-ar veni luna lui mai să mă plimb din plai în plai
Să colind potecile, dealurile, văile
De-ar mândrul florar să văd codrul verde iar
Colțele-n soare crescând, cucul să-l aud cântând
În mijlocul florilor și-n murmur de izvor
Să urc cu pași ușurei la turma de mielușei
Și dacă oi fi obosit pe pajiște să mă întind
Așternând din flori un pat pe câmpul reavăn și cald
Și dacă oi fi obosit pe pajiște să mă întind
Așternând din flori un pat pe câmpul reavăn și cald
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a evada în natură odată cu venirea primăverii. Descrie o imagine idilică a peisajului rural, cu flori, animale și sunete liniștitoare, oferind un sentiment de pace și relaxare.