Dimitrie Ciurezu – Rugăciune – Spun Oamenii Că Tu cu Sfântu-Petru Odată

Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de țară
Doi bieți moșnegi mărunți, cu traiste la subțioară,
Porniți domol, la drum, prin lumea toată.
V-ați potolit dogoarea-n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni de la noi —
Ați odihnit la umbră, cu mierlele-n zăvoi,
Și-ați pirotit cu noaptea și basmele la stâni.
Vroiați să știți, din rânduirea voastră
Ce s-a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
Iar Jiu-și poartă unda-n veac, albastră.
Și-ați întâlnit un om cu plugu-n câmp
Și v-a-mpărțit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.
Și lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Și n-a știut c-a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă și-a plecat….
Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Și-acum coboară Jiul către șes,
Iar eu Te-aștept, cântând, cu plugu-n mers,
Să-ți văd pe câmp nălbirea de picoare.
Și rodul meu să-l plec credinței Tale
Cu sufletu-mi, c-o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Și Te-ai pierdut prin țară, cu apele la vale.