George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XXXII
Un ”bravo” – al lui era hotărâtor: / Academia amuțea, și-n sală / Când el … →
Un ”bravo” – al lui era hotărâtor: / Academia amuțea, și-n sală / Când el … →
Ea spuse… Ce? Căci glasul îi pierise. / Dar contele-l rugă să vină sus, / … →
Taxele-mi plac, când nu-s prea numeroase. / Cărbunii pentru foc, prea scumpi de nu-s. / … →
Și Laura-ndelung l-a așteptat, / A plâns un pic, ba se gândea să poarte / … →
Cu astfel de-nsușiri e de-nțeles / Că i-a sucit femeii capul, chiar / Dacă-ar fi … →
Se revărsa de ziuă, timp în care / Le-aș sfătui pe cele ce-au dansat / … →
Beppo – strofă – XCI. / Sorbiră deci cafea, această zeamă / Iubită și de … →
Pe-ncepători îi ocrotea. Și el / Broda o strofă, câte-un vers, cânta, / Spunea istorii … →
Pe marea Adriatică cea lină, / Bărbatul naviga spre alte zări, / Și când a … →
Beppo – strofă – XXXI. / Din neam de conți, el cunoștea deplin / Vioara, … →