Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reuşite,
Fără talent, neisprăvite..
Trăim realul.. teatral!.
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câştigul material,
Lipsiţi de etică, moral;
Pictură, scris.. în reproduceri!.
Noi înşine suntem reluări
De zeci de mii de ani; portalul
De referit, nu originalul..
Evoluaţi în.. impostori!.
Dovezi avem – pretinşi „peste”,
Din ce ne-au fost gene-anceştrii
Cunoscători de-aştrii-tereştrii
Din grotele-n picturi rupestre.
Mister!!!.. Pretindem competenţă
Recăutată, timpurie,
Să ne-ntregim mintea pustie
De prea multă inteligenţă!.
Paradoxal alte creaţii
S-au reprodus la fel în copii,
Mai credincioase decât popii;
Pretinşi exemple.. prin prestaţii?!?
Ne pierdem înălţime, creier;
Tot mai uşori, imponderali
Ne încântând, nenaturali
Inventatori, de sunet.. greier.
Din săpături să fim aduceri
Profunde, cum e originalul;
Să redescoperim umanul,
Să nu fim simple.. reproduceri!.
Ce mult aş vrea să fiu eu „primum”,
Cu antice circumvoluţii
Mă reîntorcând în evoluţii..
Să reproduc „Homo sublimum”!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează pierderea originalității în societatea modernă, unde totul pare a fi o reproducere sau o imitație. Se pune accent pe dorința de a redescoperi umanul autentic și de a depăși stadiul de simplă reproducere.