Versuri corectate și adnotate
Să sorbi strălimpezimea – ce miracol!Zăresc prin aer inocența absolută,Iar când lumina fără greutate se așază,Volumul sufletului se sporește.Supus e totul în suflul unei somate-odihne.Un zid face mai spornic privirii mele albul,Iar zilnicul prin gratii verzi e chiar frumosul,Unduie vântul ca o vedenie pe lanuri.Chiar liniștea-și impune concreta limpezime.Ah, totul mă așază ca punct de … Citește mai mult
Nu te grăbi să-mi spui ceva,Totul spune privirea ta.Văd că dorești să mă vrăjești,Să zburăm în visele cerești!Un fulg de nea, șoptind ceva,Ți-a spus de dragostea mea! REFRENCu tine, iubirea care vinePreface-n fericireDestinul meu și-al tău.Cu tine, frumoasă armonieO dulce nebunieEste destinul meu! Fulgi de amor cad peste noi,Tu mă întrebi mereu despre noi doi.Dacă … Citește mai mult
Oricine iubește o floaree-aproape de-un sacru mister.Oricine se oprește-n cărares-asculte un glas de izvoaree-aproape,aproape de cer. Oricine iubește seninul,când soarele urcă-n eter,oricine-și înalță suspinul,când licăre-n mare rubinul,e-aproape,aproape de cer. Oricine pe munții albaștriprivește granitul sever,oricine pe căi de sihastri,străbate păduri de jugaștri,e-aproape,aproape de cer. Dar cine-a primit îndurareadin rănile blândului Miel,acela e frate cu floare,cu … Citește mai mult
Dincolo! Chiar aproape,Ca zări familiareVestind niște enigme.Le văd – curtenitoare.Mereu egale-n sine,Adânci, prelungi și greleEnigme – calme mase.Le-ating, uzez de ele.Spre-a-mi deveni tovarăș,Odaia zvon trimite.Ce de-obiecte! MințiiI se supun, numite.Enigme sunt, stau gataÎntr-ajutor să-mi sară,Amabile prin harulA tot ce mă-nconjoară.Mereu într-o urzealăMobilă ce-mi îmbieÎn fiecare clipăAdânca-i armonie.
Cântec vindecătorprintre lăstari noi de bambusde vârstă înaintată
Pe cărările răzlețedintre zâmbet și suspine,ți se pune o-ntrebare:Pentru cine,spune,pentru cine oaree atâta frumusețe,e atâta gingășieîntr-o floare?Pentru cine s-ar desprindedin broboadade zăpadăghiocelul în april,dacă n-ar fi ochi să-l vadă?dacă totu-i inutil?Pentru cine-n miez de roadă,sorb și strâng în ei culoarepentru vara următoareembrioniidin begonii,dacă totul e-o-ntâmplare?Pentru cine-și țese-n casăhaina palăde vestalăcu luminie de diamantfloarea albă de … Citește mai mult
Atenția mea, mărită,Zărește. În carnea taVăzduhu-mbină termeniExtremi. Peisaje nasc.Tihnite-n solitudiniRâvnind o altă zare,S-ar pierde fără urmăÎn depărtări, ușoare.Străine de-al lor propriuNoroc, păzit de nimeni,Dacă prin armonieN-ar deveni intime.Aceste albe nuduriCe-atât de blond, povarăPe netezimi, ți-așazăUn clar de primăvară.A ta e strălucireaUnei amiezi eterne.O plopi, ce echilibruÎn aur se așterne!
Cine vrea vrajbă și parăN-aibă pe lume tihneală.Cine vrea vrajbă și focN-aibă pe lume noroc.Că lumea așa-i lăsatăSă fie mereu cântatăȘi de oameni lăudată.Lumea-i lume și-o să fieCât îs oameni de-omenie,De nu, se-alege pustie.Lumea-i lume cât o fi,Hai și-om face de-a trăiCa s-o lăsăm la alții.Vers refren:Mândră-i viața!
Știam că ai să viiSă-mi fii aproapeNu știi câtă nevoie aveamDe tine să mă regăsesc în noi doi.Îmi place să fie verde, ca primăvaraLasă pana să-mi golească călimaraCă-s exuberant ca vara, seara, marea, fațaStarea e ca basul și chitaraMă-ncălzește ca Sahara și cădem ca NiagaraÎntr-o dragoste născută să îndepărteze fiaraDeparte pasez povara.E clar că simți … Citește mai mult
Trandafirul: claustrare,Cea dintâi, de armonie,Grea de liniști viitoare.Privighetoarea-nsenină,Crudă în splendoarea-i plinăDe triluri rotind dorință.Aerul, ca-ntr-un palatDe spații e strâns legat,Și-orice strigăt dezmembratE acum cu neputință.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii