Versuri corectate și adnotate
O, superbă stea coborând spre apus!O, umbre ale nopții – O, noapte lugubră, înlăcrimată!O, mare astru dispărut – O, tenebre care l-ați înghițit!O, crude mâini care mi-ați luat puterea – vai,suflet al meu părăsit!O, nor cotropitor ce sufletul nu-mi va mai stârnivreodată.
Fiecare floare,clopot care moare,de-nviere cântă.Seara se avântă.Norii se destramădin apus de aramă.Soarele revarsărană roșie stoarsă,țâșnind pe munți goi,sângele în ploi.Norii umflă poale.Stelele, domoale,lacrima înțeapă,nălțând cer în apă.Câmpuri de urzici,zare vineție,drumul o fâșie.Munții se fac mici.Satul, ghemuit,clipește sfârșit.Liniștea-l apasă.Fiecare casăfumează din pipă.„Cra!..” tăcerea țipă.Dracii razna zboarădin luna de ceară.
Maree ce crești pe sub mine! Tevăd față-n față!Și voi, nori de apus, și tu soare o clipă rămassă privești acolo-n zare, vă văd și pevoi față-n față.Mulțime de oameni, bărbați și femei, îmbrăcațiîn veșmintele voastre, cât de ciudațiîmi păreți!Voi care, sute și sute pe zi, treceți pe bacuri sprecasă, nici nu știți ce ciudați … Citește mai mult
Câte zile au trecut, clipele s-au risipit,Câte lacrimi, câte nopți cu tine-n gând am adormit.Sunt fericită când suni, kilometrii dispar și timpul parcă se oprește-n loc.Fascinată privesc la poza ta și tresar, telefonul sună iar.A mai trecut încă o noapte, e rece fără tine,Timpul ne desparte, dar trece și știu că într-o zi va fi … Citește mai mult
O, astru navigând pe cer în apus,Acum știu ce voiai negreșit a-mi spune,e-o lună de-atunci, când mă plimbam,Când tăcut mă plimbam prin umbra nopților,Când am văzut că aveai ceva să-mi spuiaplecându-te asupra-mi în fiecare noapte,Și cum ai pogorât din cer jos parcă alături de mine(când toate celelalte stele mă priveau de sus)Și cum hoinărit-am alături … Citește mai mult
Aici vin să mă regăsesc – să prind fluxul,Căutând pacea la capătul liniei.Câteodată nu mă pot abține, febra e mare,Sunt la mare și-atât de neînțeleaptă.Sunt atât de speriată că-ți voi pierde dragostea-n timp ce vremurile trec,Curajul e focul – și un far atât de luminos.Apusul formează o amintire – iubirea noastră semnată,Și tot la mare … Citește mai mult
Trec clipele și nu se mai întorc, deci simte-le.Cuvintele dor când mai puțin te aștepți.Dacă vrei să pleci, fă-o, simt că înnebunesc.Atâtea chestii pe repeat, ce mă tot rănesc.Trăiesc un vis ambiguu, am bigu’-nfipt, timpu’ nu mă așteaptă, deci îl consider inamic.Zic și eu, că de făcut, văd că nu se vede.Am pierdut aproape tot … Citește mai mult
În aburul cafelei, reunite,rotunde pâini lucesc cu o blândețede ziduri văruite-n alb, aprinse,mustind de strălumina din fereastră.Deja se risipesc din pini frunzare,se definește ceru-n claritate,formează un sălaș, devine-ulciorulprofund ca o privire-n luciul apei.E-aceeași mare, ca întotdeauna,geometrizată-ntindere din toate,unde plutesc toți munții și toți noriica insule de liniște-ntre ore.La mesa puesta.Reunidos al calor del buen cafe,la … Citește mai mult
Seara curge-n glas de fluierȘi ne doare despărțirea,Luntrea-mi în chindie suieSă atingă asfințirea.Din mijloc de cale pe apeAm privit maluri lăsate –Munții verzi sunt tot aproapeDoar că-n nori pe jumătate.
În cer albastru, răzleţiţiSe plimbă nouri auriţi;Pădurea învelită-n ceaţăSe scaldă-n marea de roşaţăDin asfinţit. Şi la răcoareSe pleacă spicu-n dormitare,În codri, — mare, înfocată –S-arată luna. Şi deodatăS-aprinde-a stelelor lucire.Domneşte pace, liniştire..În suflet tainicele struneÎmi cântă sfânta rugăciune.Iunie 1912