apus de soare

Daniel Vişan-Dimitriu – Pe Valea Cernei

de

Pe Valea Cernei, un apus de soareSe-ascunde printre stânci pierdute-n noriCe își transformă albul în culoareÎmprumutată dintr-un câmp cu flori.Pădurea încetează orice mișcareȘi totul pare c-a încremenit,Petalele se strâng la câte-o floare,Chiar apa din izvor a adormit.Se-aprind, pe cer, lumini, apare Luna,Pe râu, se duc la vale vechi povești,Ce se aud aici dintotdeauna,Cu iorgovani și … Citește mai mult

Stephen Crane – Am Auzit Melodia Apusului de Mesteacăn

de

Am auzit apusul de soare în cântecul mestecenilor,O melodie albă în tăcere,Am văzut o ceartă a pinilor.La căderea nopțiiMicile ierburi s-au grăbit în mineCu oamenii de vânt.„Aceste lucruri am trăit”, spuse maniacul,„Având doar ochi și urechi.Dar tu –Tu faci ochelarii verzi înainte să te uiți la trandafiri.”

Stefan Petică – Apusul Soarelui pe Dealuri

de

Apune soarele pe dealuri.Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeȘi răsunând adânc din valuriDoineste-un glas și parc-ar plânge;De simți o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa și o șoaptă care piereSub bolta serii înstelată,Să știi că-i ruga mea senină,Ca visul nopților de vară,Ce se înalță-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe … Citește mai mult

Hymera – Apus de Soare

de

Luciul soarelui se-ntindePe ale apei valuriÎn razele lui cuprindeDragostea cu idealuri.Doi tineri legănândIubirea prin sentimentePășesc prin iarba murmurândCuvinte dulci discrete.Ei în neant privescSpre soarele nemuritorÎn ochii lor văpăi scânteiescÎncălzind sufletul pieritor.În care ard ca-n cerUn foc ce nu se stingeBlestemând timpul efemerEi se sărută tandru, dulce.Iubirea nu-i ca pământulȘi nici o altă ziNu se va … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Apus

de

Un glob imens,roșu aprins.Razele lui colorau mareace se întindeadeparte în zăricu reflexe roșiatic-aurii.Astrul se îndrepta spre asfințitcu o repeziciune uimitoare.Când a căzut în mare,totul,aerul, cerul, apaparcă ardeau.Era ceva amețitor de frumos.Iar când a fost înghițit de mare,noaptea s-a lăsat brusc.

Rainer Maria Rilke – Apus de Soare-n Scania

de

E parcu-n loc înalt. Ca dintr-o casădintr-însul ies, amurgul când se lasă,și-ajung în seară, -n câmp întins și-n vânt,același vânt pe care-l simt și norii,și râul clar; și morile de vântatunci când macină domol din zoriide ziuă până-n asfințit, sub cer.Unul din lucrurile derizorii, -sși eu, acum, în mâna lui, sub cer..Dar oare-i cer?.E-un luminos … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Apus de Soare

de

Ca orbitoare priviri, ca o caldă arenă,te-nconjura tot ținutul, de zi locuit provizoriu;când, în sfârșit, radios ca de aur, o Pallas-Atenă,sosi și apusul pe-acest promontoriu.împrăștiindu-l o mare cu mare risipă, pe cândun spațiu în spații ce-ncet se goleau se-arătase;și gol peste tine și porni, peste caseși munți se făcu în curând.Și, de luminoase poveri ușurată, … Citește mai mult

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XLIII

de

Îmi place, iar, când mă așez la cinăSă văd apusul soarelui, știindCă mâine iar va răspândi lumină,Nu ochi mahmur, pe boltă rătăcind,Ci prevestind o albă zi, senină,Departe de feștila pâlpâindÎn aburii ce-i răspândește-n jurCazanul Londrei, afumat și sur.

George Topârceanu – Aeroplanul

de

Aeroplanul.Spre apusul de jăraticCu livezi scăldate-n aur,Trece-un nour singuraticAlb şi mare cât un taur.Iar în urma lui s-abate,Gata-gata să-l ajungă,Un ţânţar cu coadă lungăŞi cu aripi nemişcate.Creşte-n asfinţit pojarul.Dealurile stau s-adoarmă.Norul tace, dar ţânţarulUmple liniştea de larmă.